Start > Ritul latin > Duminica a II-a din Advent

Duminica a II-a din Advent

29 November 2007
835 afișări

Autor: pr. Anton Iștoc
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a II-a din Advent (Anul A)

Poate părea curios că în acest timp de pregătire la sărbătoarea Crăciunului, Evanghelia ne vorbește despre Ioan Botezătorul. Mai ales dacă ne gândim la Crăciun numai ca la o sărbătoare alcătuită din daruri, mese îmbelșugate, cozonaci, lumini multicolore, vacanțe, distracții întâlniri familiare și prietenești și așa mai departe.

Ba mai mult: din acest punct de vedere apelul Botezătorului, apare mai degrabă distonant în marele concert al publicității și al tematicilor obișnuite din aceste săptămâni: “costumul” lui este din păr de cămilă, “hrana de la masa” lui este alcătuită din lăcuste și miere sălbatică… Iar vorbirea, discursul său constă în propoziția: “Convertiți-vă, căci împărăția cerurilor este aproape!”: prin urmare de loc în consonanță cu sloganele agențiilor turistice sau ale marilor magazine din aceste zile.

Ioan este prezentat în Evanghelie ca un profet, adică “un om trimis de Dumnezeu” (In 1,6), cu misiunea de a pregăti poporul lui Israel la venirea lui Mesia (“cel care vine după mine”, spune Botezătorul). Or, exista convingerea și ideea că Mesia va inaugura o eră de dreptate, de pace și de bunăstare (cf. prima lectură) pentru tot poporul lui Dumnezeu (= “fiii lui Avram”). Dar – așa cum adesea se întâmplă – mulți erau înclinați să se gândească că toate acestea ar trebui cumva “să vină de la sine”, ar trebui să se realizeze, fără a se angaja personal.

În schimb Ioan Botezătorul, chiar în timp ce anunță că “împărăția cerurilor este aproape” – adică faptul că Dumnezeu este gata să intervină în istoria umană într-un mod decisiv și definitiv pentru a realiza promisiunile din vechime – îi invită pe toți la convertirea personală, ca să nu rămână în afara planului lui Dumnezeu: nu ajunge “a-l avea pe Avram drept tată”, trebuie “să facă roade vrednice de pocăință”, dacă vor să fie părtași la împărăția lui Dumnezeu care vine.

Desigur că profetul Isaia “idealiza” atunci când vorbea despre ziua în care va înceta orice fel de nedreptate și violență pe pământ. După câte se văd și apar, acea zi nu a venit încă… Oare aceasta înseamnă că Isus nu este într-adevăr Mesia cel așteptat? Cu siguranță că nu! Toți suntem de acord în a spune: cât ar fi de frumoasă o lume în care domnește pacea peste tot, în care toți se iubesc și sunt de acord, în care nimeni nu face nici un rău… Dar nu ne putem aștepta ca lumea să fie transformată imediat ca printr-o atingere cu o baghetă magică. Și nici nu putem arunca toată responsabilitatea pe realitățile politice: legi și instituții mai drepte trebuiesc desigur, dar nu sunt suficiente. Transformarea cea mai profundă a lumii trece prin transformarea noastră înșine, și mai exact este vorba despre acea “convertire” la care ne invită Ioan Botezătorul.

Spun “ne” invită, pentru că discursul său nu era valid numai pentru poporul din timpul său. Și astăzi ca și atunci este vorba despre “pregătirea căii Domnului” în lume, începând fiecare de la el însuși: recunoscând înainte de toate răul care există în noi (= “mărturisirea păcatelor proprii”) și angajându-ne fiecare personal (la persoana a I-a) pentru “a actualiza în fiecare raport uman dreptatea, blândețea și pacea” pe care venirea lui Cristos “le-a făcut să încolțească pe pământ” (cf. colecta alternativă anul A).

Atunci era gata să sosească momentul istoric decisiv în care Dumnezeu își va fi arătat care este calea sa spre transformarea lumii: calea parcursă și învățată de Isus din Nazaret, calea trasată conform principiului-călăuză al carității, cale care trece prin cruce și-și ajunge apogeul în înviere. Atunci, mulți nu au voit nici să înțeleagă și nici să accepte aceasta… Acum, noi suntem pe punctul de a celebra al “n”-lea Crăciun în amintirea venirii lui Cristos pe pământ; și pentru noi, care ne numim creștini, este vorba de a ne examina până în ce punct am acceptat și primit într-adevăr în viața noastră pe Isus Cristos și mesajul său, sau în ce măsură suntem dispuși să-l primim, pentru ca într-adevăr celebrarea Crăciunului să nu fie pentru noi “falsă” sau lipsită de semnificație…

Ritul latin