Predici

Poate părea curios că în acest timp de pregătire la sărbătoarea Crăciunului, Evanghelia ne vorbeşte despre Ioan Botezătorul. Mai ales dacă ne gândim la Crăciun numai ca la o sărbătoare alcătuită din daruri, mese îmbelşugate, cozonaci, lumini multicolore, vacanţe, distracţii întâlniri familiare şi prieteneşti şi aşa mai departe.

Ba mai mult: din acest punct de vedere apelul Botezătorului, apare mai degrabă distonant în marele concert al publicităţii şi al tematicilor obişnuite din aceste săptămâni: “costumul” lui este din păr de cămilă, “hrana de la masa” lui este alcătuită din lăcuste şi miere sălbatică… Iar vorbirea, discursul său constă în propoziţia: “Convertiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape!”: prin urmare de loc în consonanţă cu sloganele agenţiilor turistice sau ale marilor magazine din aceste zile.

Ioan este prezentat în Evanghelie ca un profet, adică “un om trimis de Dumnezeu” (In 1,6), cu misiunea de a pregăti poporul lui Israel la venirea lui Mesia (“cel care vine după mine”, spune Botezătorul). Or, exista convingerea şi ideea că Mesia va inaugura o eră de dreptate, de pace şi de bunăstare (cf. prima lectură) pentru tot poporul lui Dumnezeu (= “fiii lui Avram”). Dar – aşa cum adesea se întâmplă – mulţi erau înclinaţi să se gândească că toate acestea ar trebui cumva “să vină de la sine”, ar trebui să se realizeze, fără a se angaja personal.

În schimb Ioan Botezătorul, chiar în timp ce anunţă că “împărăţia cerurilor este aproape” – adică faptul că Dumnezeu este gata să intervină în istoria umană într-un mod decisiv şi definitiv pentru a realiza promisiunile din vechime – îi invită pe toţi la convertirea personală, ca să nu rămână în afara planului lui Dumnezeu: nu ajunge “a-l avea pe Avram drept tată”, trebuie “să facă roade vrednice de pocăinţă”, dacă vor să fie părtaşi la împărăţia lui Dumnezeu care vine.

Desigur că profetul Isaia “idealiza” atunci când vorbea despre ziua în care va înceta orice fel de nedreptate şi violenţă pe pământ. După câte se văd şi apar, acea zi nu a venit încă… Oare aceasta înseamnă că Isus nu este într-adevăr Mesia cel aşteptat? Cu siguranţă că nu! Toţi suntem de acord în a spune: cât ar fi de frumoasă o lume în care domneşte pacea peste tot, în care toţi se iubesc şi sunt de acord, în care nimeni nu face nici un rău… Dar nu ne putem aştepta ca lumea să fie transformată imediat ca printr-o atingere cu o baghetă magică. Şi nici nu putem arunca toată responsabilitatea pe realităţile politice: legi şi instituţii mai drepte trebuiesc desigur, dar nu sunt suficiente. Transformarea cea mai profundă a lumii trece prin transformarea noastră înşine, şi mai exact este vorba despre acea “convertire” la care ne invită Ioan Botezătorul.

Spun “ne” invită, pentru că discursul său nu era valid numai pentru poporul din timpul său. Şi astăzi ca şi atunci este vorba despre “pregătirea căii Domnului” în lume, începând fiecare de la el însuşi: recunoscând înainte de toate răul care există în noi (= “mărturisirea păcatelor proprii”) şi angajându-ne fiecare personal (la persoana a I-a) pentru “a actualiza în fiecare raport uman dreptatea, blândeţea şi pacea” pe care venirea lui Cristos “le-a făcut să încolţească pe pământ” (cf. colecta alternativă anul A).

Atunci era gata să sosească momentul istoric decisiv în care Dumnezeu îşi va fi arătat care este calea sa spre transformarea lumii: calea parcursă şi învăţată de Isus din Nazaret, calea trasată conform principiului-călăuză al carităţii, cale care trece prin cruce şi-şi ajunge apogeul în înviere. Atunci, mulţi nu au voit nici să înţeleagă şi nici să accepte aceasta… Acum, noi suntem pe punctul de a celebra al “n”-lea Crăciun în amintirea venirii lui Cristos pe pământ; şi pentru noi, care ne numim creştini, este vorba de a ne examina până în ce punct am acceptat şi primit într-adevăr în viaţa noastră pe Isus Cristos şi mesajul său, sau în ce măsură suntem dispuşi să-l primim, pentru ca într-adevăr celebrarea Crăciunului să nu fie pentru noi “falsă” sau lipsită de semnificaţie…

pr. Anton Iştoc Ritul latin