Dumnezeu poartă de grijă făpturilor sale de frunte, oamenilor, în multe feluri, dar rânduindu-le ziua de odihnă, a voit să-i conștientizeze de datoria lui de a tinde să facă ceea ce el însuși a făcut după ce a creat toate: a privit, a văzut că sunt bune și s-a odihnit (cf. Gen 1,31; 2,2). Sfântul […]
Providența este semnul iubirii lui Dumnezeu ca Tată; ea ne face fii, cooperatori providențiali. Îndurarea este semnul bunătății lui Dumnezeu ca ființă existențială prin excelență – Eu sunt cel ce sunt (Ex 3,14) -, fiindcă Omne ens est bonum – Tot ce există este bun. Cu atât mai mult este bun acela de la care […]
Se pot sătura o sută de oameni cu douăzeci de pâinișoare? Dacă cel care le oferă este un profet ca Elizeu, se poate. De fapt, ceea ce oferă profetul nu are menirea să umple burta, ci sufletul. Puținul dat cu iubire satură mai mult decât multul dat cu dispreț sau ură. Pâinile lui Elizeu prevesteau […]
Oamenii sunt oameni și uită. Cel mai des uită de datoriile față de suflet. Dar Domnul Dumnezeu nu uită că omul nu poate trăi și nu poate avea viață veșnică fără îndeplinirea datoriilor sufletești, de aceea se îngrijește și-i trimite mereu câte un ceas deșteptător, care să-i trezească din somnul uitării, nepăsării, negljenței și al […]
Profeții stingheresc pe cei care își fac din această lume un scop al existenței; iar aceștia din urmă caută înlăturarea lor, împingându-i dincolo de granițele vieții de pe acest pământ. Profetul Amos ne stă drept exemplu, așa cum reiese din prima lectură. Cei care își au ca țintă a vieții ceva mai presus de această […]
Lectura I-a (Ez 2,2-5) ne dă oarecum definiția profetului: este un trimis, un semn. Oamenii sunt răi. Dumnezeu este bun și trimite pe omul său ca pe un semn al iubirii sale: Ca să știe că este un profet în mijlocul lor, chiar dacă nu-l vor asculta. Lectura a II-a (2Cor 12,1-10) ne dă definiția […]
Istoricul Herodot povestește că într-o zi a văzut un om cum se chinuia să pună în poziție verticală, pe picioare, un cadavru. Când îi îndrepta picioarele, se îndoia din mijloc; când îi îndrepta capul, i se strâmbau picioarele; l-a rezemat de un gard, dar în zadar, cadavrul cădea la pământ… În cele din urmă s-a […]
Tema suferinței revine în Liturgia cuvântului de multe ori pe parcursul unui an bisericesc. Suferința, realitate fizică, rămâne un mare mister din punct de vedere spiritual și din această cauză trebuie să elucidăm multele aspecte pe care le îmbracă în fiecare zi, pentru a-i determina rolul de cruce în problema credinței. Iob se plânge de […]
Există multe scrieri apocrife de la începutul Bisericii. Autorii adevărați sunt necunoscuți, dar, sau ei înșiși sau comunitatea, le-au atribuit unor personaje istorice bine cunoscute și distinse, pentru a dobândi o mai mare autoritate. Printre scrierile apocrife se află și Evanghelia după sfântul Toma. În ea găsim următoarele afirmații: Ucenicii au spus lui Isus: Spune-ne […]
Se spune că azi sunt mulți creștini care nu mai cred în existența diavolului. Faptul că sunt ispitiți nu li se pare un argument care ar necesita o putere supranaturală. Personificarea Celui Rău aparține, se spune, unor vremuri care au apus, în care omul se credea un instrument la cheremul forțelor cosmice. Mitologia populară de […]
