Isus, vorbind despre convertirea unui păcătos, a spus că mai mare bucurie este în cer pentru îngerii lui Dumnezeu decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au trebuință de pocăință (cf. Lc 15,7). Meditând cele spuse de Isus, sfântul Bernard a ajuns la următoarea concluzie: Lacrimae poenitentium, vinum angelorum – Lacrimile penitenților sunt […]
Îmi place să încep predica de azi cu povestea butoiului care conține cel mai bun vin din pivnița unui gospodar care se lăuda cu el la toți musafirii și își înveselea comesenii la diferite ocazii. Vinul a auzit că este vedetă, că este cel mai important, cel mai lăudat. Un lucru nu putea să înțeleagă […]
Glasul lui Dumnezeu nu s-a stins în pădurea de ani a istoriei. După ce primul om a greșit și s-a ascuns printre pomii paradisului pământesc, Dumnezeu l-a strigat: Adame, unde ești? (Gen 3,9). Acest glas nu s-a stins, ci continuă să se audă în conștiința fiecărui fiu al lui Adam din neam în neam până […]
Câte știm despre moarte până în prezent este prea puțin. Din acest motiv ne umplem de spaimă în fața morții. Nu-i spusă chiar în zadar sintagma: Omul, cât trăiește, învață; la urmă, tot prost moare. Există o moarte de care ne temem și nu ar trebui să ne temem; aceasta este moartea trupească. Dar mai […]
Istoricul Herodot povestește că într-o zi a văzut un om cum se chinuia să pună în poziție verticală, pe picioare, un cadavru. Când îi îndrepta picioarele, se îndoia din mijloc; când îi îndrepta capul, i se strâmbau picioarele; l-a rezemat de un gard, dar în zadar, cadavrul cădea la pământ… În cele din urmă s-a […]
Lectura I-a (Ez 2,2-5) ne dă oarecum definiția profetului: este un trimis, un semn. Oamenii sunt răi. Dumnezeu este bun și trimite pe omul său ca pe un semn al iubirii sale: Ca să știe că este un profet în mijlocul lor, chiar dacă nu-l vor asculta. Lectura a II-a (2Cor 12,1-10) ne dă definiția […]
Profeții stingheresc pe cei care își fac din această lume un scop al existenței; iar aceștia din urmă caută înlăturarea lor, împingându-i dincolo de granițele vieții de pe acest pământ. Profetul Amos ne stă drept exemplu, așa cum reiese din prima lectură. Cei care își au ca țintă a vieții ceva mai presus de această […]
Oamenii sunt oameni și uită. Cel mai des uită de datoriile față de suflet. Dar Domnul Dumnezeu nu uită că omul nu poate trăi și nu poate avea viață veșnică fără îndeplinirea datoriilor sufletești, de aceea se îngrijește și-i trimite mereu câte un ceas deșteptător, care să-i trezească din somnul uitării, nepăsării, negljenței și al […]
Providența este semnul iubirii lui Dumnezeu ca Tată; ea ne face fii, cooperatori providențiali. Îndurarea este semnul bunătății lui Dumnezeu ca ființă existențială prin excelență – Eu sunt cel ce sunt (Ex 3,14) -, fiindcă Omne ens est bonum – Tot ce există este bun. Cu atât mai mult este bun acela de la care […]
Fiecare lucru își are propriul său centru de greutate și toate lucrurile împreună, din întreg cosmosul, își au un centru comun care le ține unite și formează universul. Creștinismul își are și el centrul său de greutate spirituală, care este Misterul credinței, sfânta Euharistie, în centrul căreia este Cristos cu trupul, sufletul și toată dumnezeirea […]
