Orice încheiere de logodnă este o trăire fericită în speranță. Cu atât mai mult a fost fericită încheierea logodnei lui Iosif cu preasfânta Fecioară Maria, cu cât ea se baza pe principii de credință și morală mai mari: căsătorie trăită în feciorie spre slava lui Dumnezeu, conform planului divin înscris în sufletele lor. Când mai […]
Cu cât mai mare este desăvârșirea unui sfânt și unirea lui cu Dumnezeu mai intimă, cu atât mai mult se apropie de tronul lui Dumnezeu și cu atât mai mare este puterea lui de mijlocire pentru cei de pe pământ. După cum am văzut, datorită misterului lui Isus, în care sfântul Iosif a pătruns mai […]
Despre sfântul Iosif, pe care îl sărbătorim azi, Sfânta Scriptură ne spune patru lucruri: a fost fiul lui David (Mt 1,20) prin spița lui Iacob (Mt 1,16); a fost logodnic și soț al Mariei din Nazaret (id. 1,16;18); a fost un bărbat drept (id. 1,19) și tată purtător de grijă al lui Isus (cf. Lc […]
Sfântul Ambrozie ne spune în una din cărțile sale (Cartea a II-a a Oficiilor, cap. 29) că printre primii creștini era un pios obicei de a încredința episcopilor și clerului ceea ce voiau să-și păstreze cu mai multă grijă, ca aceștia să așeze lângă altarul Domnului ceea ce li se încredința. Acest obicei pornea din […]
După ce a primit vestea cea bună, vestea întrupării Cuvântului, a venirii lui Mesia în lume, preacurata Fecioară Maria merge în grabă în ținutul muntos al Iudeii, la verișoara sa Elisabeta, să o felicite și să o ajute în vederea nașterii lui Ioan Botezătorul. Înainte ca Ioan să fie pregătitorul căii lui Isus, Maria vrea […]
Fericirea sfântului Iosif era sortită să se mărească mai ales prin “cruce”, prin suferință. Nici o bucurie nu poate rămâne veșnică, dacă nu este țintuită pe cruce…Dacă trebuia să pătimească toate acestea Cristos și astfel să intre în slava sa (Lc 24,26), atunci și Iosif a trebuit să sufere multe greutăți și încercări pentru numele […]
Cu ziua de azi începe Postul Mare. Prima lectură din Liturgia cuvântului insistă asupra lacrimilor: Întoarceți-vă la mine cu plâns și tânguire… Între pridvor și altar să plângă preoții și să zică: “Ai milă, Doamne, de poporul tău și nu da de ocară moștenirea ta” (Ioil 2,12-18). Care era motivul lacrimilor cerute de profet? Calamitățile […]
Marilor autori antici (Eschil, Sofocle, Virgil, Ovidiu etc) și chiar celor mai moderni le putem cunoaște sufletul, îi putem vedea, din și în operele lor. Pe Isus îl putem cunoaște din capodopera scrisă cu proporiul sânge pe lemnul Crucii: Când voi fi înălțat, toate le voi targe la mine, la cunoașterea Mea și cine mă […]
Paște înseamnă trecere; trecere de la moarte la viață, de la păcat la virtute, de la întristare la bucurie: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim într-însa. Aleluia. L-au luat pe Domnul din mormânt Tatăl și Duhul Sfânt și ni l-au dat viu pentru a ne […]
Învierea lui Isus este un fapt supranatural: nu cade sub controlul simțurilor, nu-i obiect al științei, ci al credinței; de aceea nici nu a avut martori oculari. Putem compara învierea cu întruparea Fiului lui Dumnezeu, când natura divină și umană s-au sudat într-o unire ipostatică prin acțiunea Duhului Sfânt în sânul Precuratei Fecioare Maria. Acum, […]
