Start > Ritul latin > Experiența din curtea Templului

Experiența din curtea Templului

22 September 2006
1,909 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a III-a din Post (Anul B)

Asemenea deșertului (prima duminică din Post) și muntele (a doua), templul este un loc special al întâlnirii cu Dumnezeu. Astăzi însă nu vom vedea fața plină de glorie a lui Isus; îi vom vedea fața furioasă. Isus nu este încântat de ceea ce vede, pentru că modul de organizare a cultului în templu nu mai reflectă planul original al lui Dumnezeu. Două motive ar putea fi identificate: (a) liderii religioși au pus religiozitatea înaintea moralității; (b) au pus particularitatea deasupra universalității.

Administratorii religioși ai cultului din templu aveau grijă ca oamenii să aducă pentru jertfe vite, oi și porumbei de bună calitate. Ei se asigurau chiar ca banii “murdari” pe care oamenii îi aduceau cu ei să fie schimbați cu banii “sfinți” ai templului. În același timp, însă, complotau împotriva lui Isus. Dacă se străduiau atâta să îi fie pe plac lui Dumnezeu în cult, de ce nu s-au străduit să analizeze mai bine spusele lui Isus, în loc să îl condamne atât de ușor? Pentru ei a-i face pe plac lui Dumnezeu a devenit ceva care ține de templu și nu de relația cu oamenii. Acest fel de religiozitate îl supăra tare pe Isus.

Se spune că la un moment dat un preot se întorcea seara la casa parohială, când deodată un hoț i-a sărit în cale și l-a amenințat cu un pistol: “Banii sau viața!” În timp ce preotul întindea mâna spre buzunar, hoțul i-a văzut colarul și l-a întrebat: “Sunteți preot? Atunci puteți merge.” Preotul, surprins de gestul de pietate al hoțului, s-a gândit să îi dea măcar pachetul său de țigări, din moment ce nu avea bani la el. Hoțul a răspuns: “Nu, părinte, nu fumez în Post.” Vedeți deci cum hoțul încearcă să respecte regula de a nu fuma în post, dar încalcă o poruncă mai serioasă a lui Dumnezeu: “Să nu furi.”

Al doilea motiv pentru care Isus era supărat pe afacerile religioase din acea vreme în constituiau obiceiurile lor exclusiviste. Unele elemente din alcătuirea Templului ne vor ajuta să înțelegem mai bine. Templul avea cinci părți sau curți: (1) Sfânta Sfintelor (2) curtea preoților (3) curtea lui Israel (4) curtea femeilor (5) curtea neamurilor. Deși acestea erau văzute ca cinci cercuri concentrice ale sfințeniei, planul Templului făcea loc pentru toți în Casa lui Dumnezeu. Era casa universală a lui Dumnezeu “pentru toate neamurile”, unde fiecare bărbat și fiecare femeie de pe pământ să își găsească un loc în care să se roage. Însă liderii evreilor au uitat acest lucru și se gândeau că este destinat doar pentru ei. Astfel au decis să transforme curtea neamurilor într-o piață “sfântă” pentru vânzarea animalelor necesare pentru jertfe, și pentru schimbarea banilor. Puteai să aduci monede romane doar până în curtea neamurilor, dar nu în celelalte patru curți. Curtea neamurilor nu mai era privită ca o parte integrantă a Casei Domnului, devenise pur și simplu o piață comercială. Această curte a neamurilor a curățat-o Isus. Făcând acest lucru a arătat că partea pentru neamuri era la fel de sfântă ca și părțile pentru evrei. Dumnezeu este Dumnezeul tuturor și nu Dumnezeul unui grup select. Asemenea evreilor de pe vremea lui Isus, unii creștini de astăzi încă mai cred că Dumnezeu ne aparține numai nouă și nu și celorlalți.

Un om a murit și a mers în cer, și Sfântul Petru îi arăta cum e pe acolo. I-a arătat diferite lăcașuri: “Aici sunt evreii, aici budiștii, aici musulmanii etc.” Apoi au ajuns la un zid înalt care înconjura un loc întins, de unde se auzeau cântece și râsete. “Cine sunt aceștia?” a întrebat noul-venit. Iar Sfântul Petru i-a răspuns: “Șșșt! Sunt creștinii – dar ei cred că sunt singurii de aici”. Credincioși ca aceștia au nevoie de o experiență ca aceea din curtea Templului relatată în Evanghelia de astăzi, pentru a-i trezi la iubirea universală a lui Dumnezeu și a-i aduce înapoi la adevăratul cult.

Ritul latin