Start > Ritul bizantin > Rețeta în trei părți a lui Cristos pentru Post

Rețeta în trei părți a lui Cristos pentru Post

22 September 2006
2,546 afișări

Autor: pr. Anthony M. Coniaris
Traducere: Oana Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii lui Adam din Rai)

În Evanghelia de astăzi, Domnul nostru Isus Cristos ne oferă o rețetă în trei părți pentru Post: iertarea, postul și adunarea de comori în ceruri. Mai întâi iertarea. Problema cu lumea noastră de astăzi este că am construit prea multe ziduri. Cortina de Fier. Cortina de Bambus. Ziduri între rase. Ziduri între soți și soții, între părinți și copii. Ziduri între oameni și Dumnezeu. Unul dintre cele mai bune moduri de a dărâma aceste ziduri este iertarea.

Să începem cu zidurile dintre om și Dumnezeu. Aceste ziduri sunt construite de păcat. În timpul Postului Mare, Biserica ne cheamă să privim la Crucea lui Isus și la marea sa milostivire. Ea ne invită să venim la Cristos în Post, în marele Sacrament al Spovezii, să schimbăm păcatele noastre cu bogățiile harurilor Sale, să gustăm și să experimentăm noi înșine dulceața iubirii Sale plină de iertare. Primind iertarea Sa, Dumnezeu ne cheamă să îi iertăm pe toți cei care ne-au rănit și să căutăm să obținem iertarea celor pe care noi i-am rănit. Dumnezeu ne oferă iertarea Sa în mod generos. Dar iertarea Sa ne obligă să îi iertăm pe ceilalți.

Tocmai aceasta ne spune Isus în lecția din Evanghelia de astăzi: “Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”. Creștinismul începe cu iertarea din partea Domnului nostru. Dar nu se încheie aici. Pentru că am fost iertat și zilnic sunt iertat de Dumnezeu pentru multele mele păcate, sunt obligat să îi iert pe ceilalți. Astfel Postul Mare devine un timp pentru a dărâma zidurile în primul rând dintre om și Dumnezeu și apoi între semeni – ziduri create de dușmănie și ură; ziduri mai tari decât oțelul sau betonul; ziduri pe care doar iertarea le poate distruge.

Pr. Alexander Schmemann a scris: “Triumful păcatului, principalele semne ale domniei sale asupra lumii, sunt diviziunile, opozițiile, separările, ura. De aceea, prima spărtură în această fortăreață a păcatului este iertarea: întoarcerea la unitate, solidaritate, iubire. A ierta înseamnă a pune între mine și ‘dușmanul’ meu iertarea radiantă a lui Dumnezeu Însuși. A ierta înseamnă a respinge impasurile fără speranță ale relațiilor umane și a le raporta la Cristos. Iertarea este cu adevărat o ‘pătrundere’ a Împărăției în această lume decăzută și păcătoasă”. Prima noastră provocare pentru Post este deci aceea de a primi iertarea lui Dumnezeu și de a ierta.

 

Postul.

A doua parte a rețetei Domnului nostru pentru Postul Mare constă în a posti: “Când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.

Există multe motive cât se poate de justificate pentru a posti, însă principalul este iubirea. Iubirea a fost unul dintre principalele scopuri ale postului în Biserica primară. De exemplu, atunci când creștinătatea avea mai puțin de un secol, un scriitor creștin, Hermas, a scris un interviu cu un înger despre post. Întrebat ce fel de post ține, Hermas a răspuns că postește în modul în care se obișnuiește. Îngerul nu a fost impresionat. A răspuns că Hermas nu avea nici cea mai mică idee de ce înseamnă un post autentic creștin, și că ceea ce făcea el era inutil. Îngerul a continuat spunând că dacă dorim ca postul să aibă un sens, trebuie să ținem o socoteală atentă câți bani economisim cu el, și să dăm aceste economii săracilor și nevoiașilor.

Un alt creștin din perioada de început a Bisericii, Aristides, scrie în “Apologetica” sa: “Dacă există un sărac între creștini și ei nu au posibilitatea să îl ajute, postesc două sau trei zile și dau mâncarea pe care au economisit-o prin post persoanei flămânde”. Acesta este postul pe care suntem chemați să îl practicăm în timpul Postului Mare care începe mâine. Suntem chemați să postim nu doar din motive de auto-control și rugăciune, ci și pentru motivul iubirii: a ne refuza nouă înșine ceva pentru a putea să dăm ceea ce am economisit unei persoane aflate în nevoi.

O familie a decis să mănânce doar orez la o masă, o dată pe săptămână, în timpul Postului, deoarece aceasta este hrana zilnică a milioane de persoane defavorizate din lume. Desigur, orezul era gătit puțin mai deosebit. Nu era doar o fiertură apoasă, ca în țările sărace. Când s-a încheiat Postul, această familie s-a hotărât să continue practica de a servi, o dată pe lună, doar orez la cină. Cei 2,50 dolari pe care îi economiseau erau puși într-un plic special pentru a fi dat prin Biserică săracilor din lume. Ar fi putut obține banii renunțând la vreun lux, dar au simțit că mâncarea de orez i-a ajutat să se identifice cu aceia pe care doreau să îi ajute. O dată pe săptămână în timpul Postului – și o dată pe lună după aceea – ei simțeau gustul foametei pentru a-i ajuta să își amintească atât de belșugul pământului lor cât și de situația disperată a acelora care nu au acces la un astfel de belșug.

Domnul Dumnezeu a spus prin profetul Isaia: “Nu știți voi postul care Îmi place?… Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l…” (Isaia 58,6-7). Acesta este postul plăcut lui Dumnezeu. Triodul care conține slujbele Bisericii noastre pentru Postul Mare spune următoarele despre această perioadă: Postul primăverii a sosit, lumina pocăinței… Să primim vestea Postului cu bucurie! Căci dacă părintele nostru Adam ar fi postit, nu am fi pierdut Paradisul… Postind trupește, fraților, să postim și sufletește; să pierdem orice urmă de fărădelege, să rupem orice legătură păcătoasă, să împărțim celor flămânzi pâinea și să primim în casele noastre pe cei care nu au acoperiș deasupra capului, pentru ca să putem primi milostivire mare de la Cristos Dumnezeul nostru.

 

Comori în ceruri.

După iertare și post, a treia parte a rețetei lui Cristos pentru Postul Mare este exprimată în aceste cuvinte ale Sale: “Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.” Întrebarea pe care Dumnezeu ne-o pune în Evanghelia de astăzi este: Ce comori v-ați adunat în ceruri? Ce garanții aveți pentru când veți fi în ceasul de pe urmă? Ce veți putea susține că este al vostru când veți fi înaintea tronului lui Dumnezeu? Dumnezeu vrea să ne spună că trebuie să ne trăim pe deplin viețile pe acest pământ, dar și că trebuie să le trăim ca o pregătire pentru viața de apoi.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nouă înșine este: Ne adunăm comori doar pentru această viață? sau folosim această viață pentru a aduna comori eterne, comori pe care să le putem lua cu noi dincolo, comori care vor fi ale noastre pentru veșnicie? Toate comorile noastre de pe pământ – a spus Isus – vor dura doar cât va dura această viață. Ele sunt trecătoare. Vor ajunge toate la groapa de gunoi. Dar în Isus găsim comori adevărate care nu își vor pierde niciodată valoarea. Care sunt câteva dintre aceste comori pe care Dumnezeu ne cere să le adunăm, comori care îi sunt plăcute Lui, comori pe care le putem lua cu noi, comori care ne aduc satisfacție în veșnicie?

Există comoara iubirii. “De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește… Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” A fi bogat în iubire înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Există comoara iertării. Cele mai puternice ziduri dintre oameni și dintre națiuni nu sunt construite din fier sau oțel, ci sunt create de teamă, ură și prejudecăți. Singurul mod de a dărâma aceste ziduri este prin practicarea iertării. A fi bogat în iertare înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Există comoara de a-l cunoaște personal pe Isus ca Domnul și Mântuitorul nostru. “Aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17,3). “Dar cele ce îmi erau mie câștig, acestea le-am socotit pentru Cristos pagubă. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Cristos să dobândesc” (Filipeni 3,7-8).

Postul este un timp pentru a întări relația cu cea mai importantă persoană din univers: Domnul Isus, prin rugăciuni mai multe în fiecare zi, prin citirea zilnică a cuvântului Său în Sfânta Scriptură, prin Împărtășania frecventă, prin participarea la slujbele speciale din Post. Viețile noastre sunt agitate de numeroase activități neesențiale care conduc la atacuri de cord și căderi nervoase. Postul este un timp pentru a plivi și a anula unele dintre aceste activități care nu sunt necesare și a crea timp pentru Dumnezeu și pentru suflet; timp pentru a ne opri și a trăi; timp pentru a aduna câteva comori în ceruri “unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură”. A-l cunoaște pe Cristos personal este cea mai mare comoară.

Există comoara credinței în Cristos. Fără această credință nici un om nu poate fi mântuit. Credința este puternică – atât de puternică încât poate “muta munții”; este forța la care Dumnezeu însuși răspunde. A fi bogat în credință înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Există comoara de a face voința lui Dumnezeu. “Oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă” (Isus în Matei 12,50). În Predica de pe Munte, Isus a spus: “Cel ce va face și va învăța [aceste porunci], mare se va chema în împărăția cerurilor” (Matei 5,19). Adevărata nobilitate, a spus Sf. Ioan Gură de Aur, constă în a face voința lui Dumnezeu. A face voința Tatălui și a fi numit de Isus “frate și soră și mamă” este într-adevăr o comoară.

Există comoara rugăciunii – privilegiul minunat de a vorbi și a intra în comuniune cu Domnul nostru iubitor la orice oră din zi și din noapte. Cineva a scris: “Directorii sunt greu de văzut Timpul lor scump să nu îl irosesc; Îmi stabilesc agitat o întâlnire Și vorbesc cu ei în grabă. Însă în orice timp din zi sau din noapte, În locuri mai mult sau mai puțin ciudate, Cer și primesc fără amânare Un interviu cu Dumnezeu”. Cu adevărat, ce privilegiu – și ce comoară – este a duce totul la Dumnezeu în rugăciune!

În fine, este comoara slujirii celorlalți în numele lui Cristos: “Și cel ce va da de băut unuia dintre aceștia mici numai un pahar cu apă rece… adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa” (Matei 10,42). Unul dintre proiectele noastre de slujire pentru Cristos în acest Post va fi să punem fondurile obținute din postul nostru al iubirii în plicurile noastre speciale cu donații în Post. Fondurile vor merge către programul de misiuni al Bisericii noastre și vor hrăni flămânzii acestei lumi în numele lui Cristos.

Acestea sunt, așadar, comorile care contează cu adevărat în ochii lui Dumnezeu, comori care nu ruginesc ci vor dura veșnic: comori de iubire, iertare, cunoaștere personală a lui Isus, credință, împlinire a voinței lui Dumnezeu, rugăciune și slujire a semenilor noștri prin postul iubirii. Sf. Ioan Gură de Aur a fost amenințat că i se va lua totul. Marele sfânt a răspuns: “Comoara mea este în cer și nu o puteți lua niciodată de la mine”.

* * *

De ce să nu încercați rețeta lui Cristos pentru post: iertare, post, și adunare de comori în ceruri? Veți descoperi că este rețeta perfectă dacă doriți ca de aceste Paști nu doar să îl întâlniți pe Cristos înviat, ci și să înviați și voi.

Ritul bizantin