Start > Ritul latin > Experiența deșertului

Experiența deșertului

22 September 2006
1,982 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica I-a din Post (Anul B)

O mamă cămilă și puiul ei vorbeau într-o zi. Puiul întreabă: “Mamă, de ce avem picioare așa mari cu trei degete?” Mama îi răspunde: “Ca să ne permită să trecem prin nisipul moale din deșert fără să ne scufundăm.” “Și de ce avem aceste gene lungi și grele?” “Ca nu cumva să ne intre nisip în ochi în timp ce traversăm deșertul”, răspunde mama cămilă. “Dar mamă, de ce avem aceste cocoașe pe spate?” Mama îi răspunde puțin impacientată de întrebările puiului: “Le avem ca să păstreze grăsimea când avem drumuri lungi de făcut prin deșert, fără să ne trebuiască apă.” “Aha, am înțeles!”, spune puiul. “Avem picioare mari ca să nu ne scufundăm, gene lungi să nu ne intre nisip în ochi și cocoașele ca să păstrăm mai bine apa. Dar mamă, atunci ce căutăm noi în grădina zoologică?” Viața modernă ne face să ne simțim uneori ca o cămilă la zoo. Asemenea personajelor tocmai amintite, avem nevoie uneori să mergem în deșert pentru a descoperi cine suntem cu adevărat. Postul ne invită să intrăm într-o astfel de experiență a deșertului.

Deșertul a fost locul de naștere al Poporului lui Dumnezeu al primului legământ. Poporul evreu care scăpase din Egipt ca triburi separate a ajuns în Țara Promisă ca un singur popor, sub Dumnezeu. În deșert au devenit Poporul lui Dumnezeu prin legământ. În decursul istoriei, când iubirea și fidelitatea lor față de Dumnezeu se răcea, profeții îi invitau să se întoarcă în deșert pentru a-și redescoperi identitatea, vocația lor și misiunea lor, ca un fel de metodă de a-și retrezi credința și de a-și întări legământul cu Dumnezeu. Marii profeți Ilie și Ioan Botezătorul au fost oameni ai deșertului: au trăit în deșert, au mâncat din hrana deșertului și au adoptat un stil de viață de deșert. Deșertul este universitatea unde Dumnezeu își educă Poporul.

În Evanghelia de astăzi citim că după ce Isus a fost botezat, “îndată Duhul l-a dus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau.” (Matei 1,12-13). Unde altundeva decât în deșert ar putea avea loc astfel de întâlniri pline de înțeles cu Duhul Sfânt și cu Satana, cu fiarele precum și cu îngerii? Deșertul a fost școala unde Isus a mers pentru a distinge vocea lui Dumnezeu, pe care trebuia să o urmeze, de vocea lui Satana, care îl ispitea. Câte voci auzim din momentul în care ne trezim dimineața și până când ne culcăm noaptea? Vocile nenumărate din ziare, de la radio și de la televiziune; vocile celor care trăiesc și muncesc cu noi; și să nu uităm vocile noastre interioare. În deșert lăsăm în urmă majoritatea acestor voci, pentru a ne concentra pe distingerea vocii lui Dumnezeu și a Satanei.

În deșert ajungem să ne cunoaștem noi pe noi, punctele tari și punctele slabe, chemarea noastră divină. În deșert Isus a întâlnit fiare și îngeri. Există fiare și îngeri în fiecare dintre noi. Uneori, din cunoașterea noastră superficială, nu reușim să recunoaștem fiarele din noi și trăim într-o glorie goală, sau nu reușim să recunoaștem îngerii din noi și ne dedăm urii de sine. Dar în liniștea și reculegerea din deșert ajungem să ne împăcăm cu noi, acceptându-ne așa cum suntem, reconciliindu-ne cu fiarele și cu îngerii din viețile noastre, începând apoi să trăim din nou pacea, ca pentru prima oară. Postul este un timp al experiențe în deșert. Nu ne permitem toți să cumpărăm o cămilă și să mergem în deșert. Dar cu toții putem crea un spațiu deșertic în viețile noastre prea înghesuite și ocupate. Putem să punem deoparte un loc și un timp în care să fim singuri cu Dumnezeu, un timp în care să ne distanțăm de numeroasele zgomote și voci ce ne bombardează viețile zi de zi, un timp pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, un timp pentru a redescoperi cine suntem în fața lui Dumnezeu, un timp pentru a-i spune da lui Dumnezeu și nu Satanei, asemenea lui Isus. Bine ați venit în Post! Bine ați venit în deșert!

Ritul latin