Predici

(predică pe marginea lecturii a doua)

Dacă arheologii ar descoperi un document vechi ce s-ar dovedi a fi o scrisoare scrisă de Cristos însuşi, atunci întreaga lume ar fremăta de emoţie. Cu toţii, creştini şi necreştini, ar dori să ştie conţinutul acestei scrisori. Turişti din lumea întreagă ar călători oricât pentru a vedea scrisoarea. În câteva săptămâni experţii ar publica volume întregi în care ar analiza scrisoarea cuvânt cu cuvânt, căutând să îi cuprindă toate semnificaţiile. Dar astăzi, Paul, în a doua lectură din 2 Corinteni, ne surprinde spunându-ne că da, Cristos a scris cu adevărat o scrisoare. Nu a scris-o pe o tăbliţă sau pe un sul de papirus, care în timp s-ar distruge. El a scris în inimile credincioşilor. Scrisoarea lui Cristos este comunitatea credincioşilor căreia îi aparţin şi eu şi tu. Această profundă învăţătură are serioase implicaţii pentru noi legat de modul în care ne percepem pe noi, percepem Biserica şi percepem Biblia.

Ce l-a condus pe Paul la această sublimă doctrină spirituală? Ca fost învăţat evreu, Paul ştia importanţa unei scrisori de referinţă sau de recomandare, dată de o autoritate religioasă recunoscută. Când a mers la Damasc să îi aresteze şi întemniţeze pe creştini, Paul avea cu el o astfel de scrisoare de la marele preot (Fapte 9,1-2). Dar odată cu convertirea de la persecutor la promotor al creştinismului, el nu a mai avut aceste scrisori, însărcinarea sa fiind spirituală şi venind de la Domnul însuşi. Oponenţii evrei ai lui Paul probabil au încercat să îl prezinte pe apostol ca fiind un auto-proclamat profet, deoarece nu avea scrisori de recomandare de la o autoritate religioasă recunoscută. Imaginaţi-vă cum ar fi să apară în parohia voastră un preot, prezentându-se ca noul vostru paroh, dar fără vreo scrisoare de numire de la Episcop!

Paul răspunde la această acuză afirmând că scrisoarea sa de recomandare este comunitatea credincioşilor pe care a înălţat-o el în Corint. Argumentul său se bazează pe cel al lui Cristos: după roade îi veţi recunoaşte, nu după hârtiile ce îi însoţesc. El le cere acuzatorilor săi să privească la viaţa pioasă şi la iubirea din sânul bisericii fondate de el în Corint, după învăţătura sa – după aceasta se recunoaşte că învăţătura lui Paul este adevărată. Comunitatea credincioşilor din Corint devine astfel scrisoarea sa de recomandare. Dar Paul nu se apără niciodată pe sine fără a se compara cu Cristos. El subliniază că Cristos nu a avut de asemenea scrisoare de recomandare. Scrisoarea Sa de recomandare a fost viaţa exemplară a comunităţii celor care cred în El şi îi urmează învăţăturile.

Dacă noi, comunitatea creştină, constituim scrisoarea de recomandare a lui Cristos, atunci înseamnă că fiecare în parte formăm o anumită parte din scrisoare. Dacă întreaga scrisoare radiază roadele Duhului Sfânt (Galateni 5,22), atunci eu ce parte din natura lui Cristos o radiez? Este iubirea lui Cristos, bucuria Sa, pacea Sa, răbdarea Sa, bunătatea Sa, generozitatea Sa, fidelitatea Sa…? Unii spun că creştinismul este o religie în cădere liberă. Dacă aşa este, există un motiv. Când oamenii ne citesc, când citesc scrisoarea lui Cristos, nu sunt impresionaţi. Nu văd vestea cea bună. Din fericire scrisoarea lui Cristos este cu sfârşitul deschis. Aşa cum Cristos s-a folosit de Paul pentru a scrie scrisoarea Sa în comunitatea din Corint, aşa Cristos se foloseşte de fiecare dintre noi pentru a scrie scrisoarea Sa în comunitatea locală unde trăim. Cu cât suntem mai pătrunşi de mesajul lui Cristos, cu atât mai mult lumea va fi atrasă de noi, deoarece mesajul lui Cristos este vestea bună pentru omul modern.

Înainte să încheiem ar fi bine să amintim că mulţi creştini cred astăzi că această scrisoare a lui Cristos se găseşte în primul rând într-un document terminat, precum Biblia. Cristos nu şi-a scris scrisoarea într-un document închis, ci într-un mediu viu şi cu sfârşitul deschis: Biserica. Oricât de mult am respecta şi onora Biblia, trebuie să fim atenţi să nu punem carul în faţa cailor. Cristos a scris scrisoarea sa în Biserică, iar Biserica ne-a dat Biblia. Dacă cineva vrea deci să citească astăzi scrisoarea lui Cristos, locul unde trebuie să meargă este comunitatea credincioşilor: Biserica înaintea Bibliei. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să trăim astfel ca atunci când alţii ne citesc să nu vadă altceva decât vestea cea bună, iubitoare şi eliberatoare, a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin