Start > Ritul bizantin > Tânărul bogat

Tânărul bogat

17 August 2007
2,131 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XII-a după Rusalii

“Vă aduc aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați. Prin care și sunteți mântuiți… dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Cristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; și că s-a arătat lui Chefa [adică Petru], apoi celor doisprezece; în urmă s-a arătat deodată la peste cinci sute de frați… După aceea s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unul născut înainte de vreme, mi s-a arătat și mie”, spune Apostolul Pavel. “Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt” (1Corinteni 15,1-11).

Vedeți ce fel de lectură din Apostolul Pavel a selectat Biserica pentru noi astăzi, pentru a ne sublinia cu putere un anumit lucru. Alături de lectura din Evanghelie, care slujește ca suport, întărește în noi înțelegerea faptului că trăim aici temporar. Cu toate acestea, ne împotrivim unei astfel de înțelegeri; nici nu vrem să ne gândim la ea. Dar este o realitate. Da, viața noastră este șaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia osteneală și durere. Și cât de multe cazuri tragice nu există în care Dumnezeu ne scurtează viața pământească în anii tinereții, și chiar ai copilăriei.

Ce ne-au spus lecturile evanghelice din ultimele săptămâni? Că trebuie să fim pregătiți, pentru că în orice moment poate să vină Cristos ca să ne cheme: “Urmează-mi!” (Matei 19,21). Dar cum îl vom urma dacă suntem paralizați spiritual, dacă suntem orbi spiritual? Cristos ne salvează de aceste stări. El ne dă Biserica Sa, care ne amintește întotdeauna ce spune Biblia: cum a fost creată lumea de Dumnezeu, cum au trăit primii oameni, cum a avut loc căderea în păcat. Adam nu a dorit puterea și harul în comuniune cu Dumnezeu, ci a dorit să aibă această putere în el însuși. Și s-a îndepărtat, a luat-o pe căile lăturalnice ale vieții umane, și a pierdut așadar Pomul Vieții. Dar Dumnezeu cel Milostiv, Dumnezeu Tatăl, ni-l dă pe Fiul Său, care s-a întrupat din Preasfânta Fecioară Maria, care a trăit Vestea cea bună și ne-a arătat cum să împlinim porunca iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.

În Epistola de astăzi, Apostolul Pavel ni-l arată pe Cristos cel Înviat cu adevărat, care ne duce la Viața Veșnică. Pavel însuși, pe când era încă Saul, a rătăcit și el în căutarea adevărului. Și el la început l-a căutat pe Cristos cel pământesc care să îi elibereze pe evrei de puterea Romei. Dar când era pe punctul de a persecuta Biserica lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Cristos Însuși, după Înălțarea la Cer; și astfel Saul a devenit Pavel. După cum am auzit în lectura de astăzi, a început să îl predice pe Cristos cel Înviat. A devenit un om al Noului Testament, care (dacă putem spune așa) a produs o mare revoluție în lume și a transformat întreaga lume în căutarea lui Cristos și a vieții în Cristos. De numele Apostolului Pavel este legată predicarea lui Cristos în întreaga lume.

Așadar când Biserica ne întărește în înțelegerea faptului că ne îndreptăm spre Viața Veșnică prin călătoria noastră de pe pământ către Cristos, atunci Biserica ni se adresează și ne arată: nu vă înșelați. Un anume tânăr a venit la Cristos și l-a întrebat: ce să fac ca să am viața veșnică? Cristos i-a spus să păzească poruncile. Și când acesta i-a răspuns că le-a păzit din copilărie, Cristos i-a cerut să renunțe la tot ceea ce are și să îl urmeze (cf. Matei 19,16-21). Dar acest om avea mult și și-a pus încrederea în acest “mult”. Totul în jurul lui era real pentru el, și această realitate i-a dat siguranță în viață. Ceea ce îi spunea însă Cristos despre viața viitoare nu era real pentru el. Așadar, atunci când Cristos i-a spus să renunțe la toate și să îl urmeze, s-a gândit: cum să renunț la acestea? Ce voi avea atunci? Și ce dorea el să aibă? Putere, să posede lucruri pământești.

Dumnezeu le dă oamenilor capacități și cunoaștere; acestea sunt căi pământești pe care merg oamenii în viața lor. Dar ca fundament al lor sunt Fericirile: fericiți cei săraci cu spiritul, fericiți cei care plâng, fericiți cei milostivi, fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, fericiți făcătorii de pace, cei prigoniți (Matei 5,3-11). Acestea sunt toate căi cerești. Pe acestea ni le pune în față Biserica. Vorbindu-ne despre viața de dincolo de mormânt, despre înviere (nu ca o idee, ci ca o viață reală), despre Apostolul Pavel și toți sfinții noștri, ea ne arată adevărul și totodată mirajul care pare a fi real. Dar dacă începem să trăim pentru această realitate pentru a dobândi bunuri pământești, ne vom găsi într-un abis, și tot ceea ce posedăm va rămâne aici. Nu va fi nimic care să îi aparțină lui Cristos. Să răspundem astăzi așadar, fraților, la chemarea Bisericii: să nu abandonăm rugăciunea, să nu abandonăm postul care ne ajută la concentrare și atenție, să nu neglijăm faptele bune și să mergem pe căile care duc spre Viața Veșnică.

Ritul bizantin