Predici

Un paznic de la un far de pe o coastă periculoasă a primit ulei suficient pentru a-i ajunge o lună şi i s-a cerut să păstreze lumina aprinsă noapte de noapte. Într-o zi a venit o femeie şi i-a cerut ulei pentru a-şi încălzi copilul. Apoi a venit un fermier. Fiul lui avea nevoie de puţin ulei pentru a putea citi. Altul a venit pentru că avea nevoie la motor. Paznicului i se păreau demne de luat în seamă fiecare dintre solicitări. Dar la sfârşitul lunii rezervorul de ulei era gol. Într-o noapte neagră trei nave s-au ciocnit de stânci. Peste o sută de oameni au murit. Paznicul a fost tras la răspundere, la care el a explicat ce făcuse. Judecătorul i-a spus: “Ai primit o singură sarcină: să menţii lumina aprinsă. Orice altceva era pe planul doi. Nu ai nici o scuză.”

Tentaţia presupune de regulă alegerea dintre bine şi rău. Cea mai perfidă tentaţie este atunci când trebuie să alegi între două opţiuni bune. Paznicul din povestea noastră s-a aflat într-o astfel de situaţie. La fel şi ci cei din Evanghelia de astăzi. În astfel de cazuri poţi să devii cu uşurinţă inamicului binelui adevărat. Trebuie să ştii să spui nu unui lucru bun pentru a putea spune da unui lucru necesar. Evanghelia de astăzi este o succesiune de patru întâlniri cu oameni care ar fi putut să devină discipoli ai lui Isus dacă nu erau reţinuţi de diverse îngrijorări şi motive. Fiecare întâlnire subliniază un alt motiv.

Prima este întâlnirea dintre trimişii lui Isus şi locuitorii unui sat din Samaria. Motivul care îi opreşte pe samariteni să îl accepte pe Cristos şi să îi urmeze Lui este patriotismul. Samaritenii şi evreii erau duşmani. Sătenii samariteni auziseră probabil de Isus şi despre ce făcea El şi erau interesaţi. Dar când au aflat că Isus şi discipolii Lui merg spre Ierusalim, admiraţia lor s-a transformat în opoziţie. Patriotismul şi devoţiunea pentru cauza naţională este, desigur, un lucru bun. Dar când din cauza acestor obstacole nu mai poţi vedea realitatea în întregime, incluzând realitatea spirituală şi eternă, atunci pierzi perspectiva lucrurilor.

La a doua întâlnire vedem un bărbat care îi spune lui Isus: “Te voi urma oriunde te vei duce”. Isus îi răspunde: “Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”. De ce a spus Isus acestea? Probabil pentru că simţise că în faţa Lui era un om care preţuia independenţa şi siguranţa financiară. Este bine să ai scopuri financiare înalte, pentru a-ţi asigura bani ţie şi celor încredinţaţi ţie spre grijă. Dar când aceste scopuri devin piedici în slujirea lui Dumnezeu, atunci ceva este în mod evident greşit.

Urmează întâlnirea cu bărbatul care vrea mai întâi să îşi îngroape tatăl, apoi să îl urmeze pe Isus. Îngroparea părinţilor este parte a poruncii “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Ieşirea 20,12). Este vorba deci de un om cu înalte principii morale, un om care respectă legea şi care nu îşi neglijează datoriile religioase. Din nou, o virtute foarte bună. Şi totuşi Isus ne spune că nu trebuie să lăsăm respectarea unor reguli, fie ele şi religioase, să ne imobilizeze, să ne oprească de la a-l urma pe Cristos, care este mereu în mişcare, în noi teritorii, cu noi provocări în faţă.

În fine, este şi bărbatul care doreşte să meargă să îşi ia rămas bun de la rude înainte să îl urmeze pe Isus. El doreşte să urmeze exemplul lui Elisei (prima lectură) care şi-a luat rămas bun de la familie înainte să devină discipolul lui Ilie. Vedem deci un om care preţuieşte valorile sociale şi familia. Am putea spune: de ce nu sunt aşa toţi oamenii, mai ales astăzi! Şi totuşi, în faţa chemării urgente a împărăţiei lui Dumnezeu, grijile privind societatea şi familia te pot trage înapoi. “Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu.”

Aceste relatări ne arată că a-l urma pe Cristos înseamnă a-l urma necondiţionat. Spuneţi în minte: “Îl voi urma pe Cristos dacă…” Dacă aţi completat propoziţia cu ceva înseamnă că sunteţi exact în situaţia acestor bine intenţionaţi posibili discipoli. Isus nu acceptă un loc secund în viaţa noastră. El este primul sau nimic. Totul sau nimic.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin