Start > Ritul bizantin > Femeia cananeiancă și rugăciunea de mijlocire

Femeia cananeiancă și rugăciunea de mijlocire

22 September 2006
2,653 afișări

Autor: pr. Anthony M. Coniaris
Traducere: Oana Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a XVII-a după Rusalii (a Canaanencei)

Bob Hope spunea odată: “Mă gândeam ce minunat a fost atunci când astronautul Gordon Cooper s-a rugat în spațiul cosmic. Acela loc de rugăciune. De acolo era ca o convorbire locală!” Evanghelia de astăzi ne prezintă pe cineva care a avut o “convorbire locală” cu Dumnezeu. Ea a venit la Isus, pledând cu disperare pentru fiica sa bolnavă. Avem aici un minunat exemplu de rugăciune de mijlocire.

 

Ce este?

Rugăciunea de mijlocire este o rugăciune pentru alții, așa după cum mama cananeiancă s-a rugat pentru fiica ei. Ne identificăm cu cel care suferă și suntem dispuși să luăm asupra noastră greutatea lui. Aceasta este o expresie a iubirii; îi iubim atât de mulți pe ceilalți încât suntem gata să împărtășim și greutățile lor, rugându-ne pentru ei. Marea litanie chiar de la începutul Liturghiei este un bun exemplu de rugăciune de mijlocire. Este o rugăciune ce îmbrățișează totul, arătând grija Bisericii pentru tot și toate din univers.

Avem multe exemple de rugăciuni de mijlocire în Biblie. Avem rugăciunea lui Isus pentru Petru: “Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta. Și tu, oarecând, întorcându-te, întărește pe frații tăi” (Luca 22,31-32). Aici vedem puterea rugăciunii lui Cristos care îl întărește pe Petru când credința îi este pusă la încercare. Sf. Paul scrie tesalonicenilor: “Fraților, rugați-vă pentru noi” (1 Tesaloniceni 5,25); iar romanilor: “neîncetat fac pomenire despre voi” (Romani 1,9); iar colosenilor: “nu încetăm să ne rugăm pentru voi” (Coloseni 1,9). Apostolul Iacob scrie: “mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacob 5,16). Prin rugăciunea de mijlocire, noi, creștinii, avem enormul privilegiu de a-i aduce pe semenii noștri la tronul harului lui Dumnezeu. Este iubirea în acțiune. Profetul Samuel spune: “nu-mi voi îngădui să fac înaintea Domnului păcatul de a înceta să mă rog pentru voi” (1Regi 12,23). Creștinul se roagă nu doar pentru cei pe care îi iubește, ci și pentru cei greu de iubit. “rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”, spune Isus în Evanghelia după Matei (5,44).

Comedianul Bob Hope era la un moment dat la bordul unui avion, în mijlocul unei furtuni. Avionul era zguduit iar pasagerii tensionați. Privind lângă el, a văzut un bărbat rugându-se. Găsindu-și cuvintele chiar și în marile crize, el l-a bătut pe bărbat pe umăr și l-a întrebat: “Ascultă, poți să mă incluzi și pe mine în rugăciunea ta?”

Un om avea obiceiul ca în fiecare seară, la momentul de rugăciune, să ia cu el ziarul. El citea anunțurile de nașteri și se ruga pentru bebelușii veniți pe lume în acea zi. Citea apoi anunțurile de cununii și se ruga pentru cuplurile tocmai căsătorite. Citea și anunțurile mortuare și se ruga lui Dumnezeu să le dea mângâiere celor care tocmai au pierdut pe cineva. Este foarte mare numărul de persoane pe care putem să le aducem la tronul harului lui Dumnezeu prin rugăciunea de mijlocire.

Capelanul Senatului Statelor Unite a fost întrebat odată: “Vă rugați pentru senat?” “Nu”, a răspuns el. “Mă uit la senatori și mă rog pentru țară.”

 

Rugăciunea de “înălțare”.

Acum câtva timp, o soție de preot scria că folosește rugăciunea de “înălțare” pentru o anumită persoană. Iată cum explică ea rugăciunea: “În numeroase rânduri de-a lungul vieții am simțit o înălțare a spiritului care nu putea să însemne decât un singur lucru: cineva se ruga pentru mine. Acest sentiment mă trimitea în genunchi pentru a mă ruga și eu pentru cineva. Nu încerc să îi spun lui Dumnezeu de ce are nevoie respectiva persoană: știe El bine. Tot ce urmăresc este să înalț acea persoană la Dumnezeu, să simtă iubirea Lui.” Dacă cineva nu s-a purtat frumos cu tine, înalță-l în prezența lui Dumnezeu. Dacă un copil este dificil, înalță-l la Dumnezeu ca să fie îmbrățișat de El. Prieteni, dușmani, partener, vecini, liderii lumii – pe fiecare înălțați-i în prezența iubirii lui Dumnezeu. Cine poate să spună cum ar arăta lumea dacă mai mulți oameni ar face aceasta zi de zi?

O femeie casnică a găsit un nou mod de a se ruga pe când călca haine. Se gândea la câte linii există – linii de autobuze, linii de telefonie, linii vestimentare și altele. “De ce nu și o linie de rugăciune?”, s-a întrebat ea. Și-a făcut o astfel de linie cu o sfoară întinsă, ca pentru pus rufe la uscat. Doar că pe această sfoară-linie își punea hârtii cu numele cunoscuților, ale celor bolnavi, ale celor aflați în necazuri. Și în timp ce calcă, femeia se roagă pe rând pentru câte unul.

Sf. Ioan of Kronstadt scria: “Roagă-te pentru toți așa cum te-ai ruga pentru tine, cu aceeași sinceritate și fervoare; privește la infirmitățile și bolile lor ca și cum ar fi ale tale, la ignoranța lor spirituală, la păcatele și poftele lor, ca la ale tale, la tentațiile lor, la nenorocirile și întristările lor, ca și cum ar fi ale propriei tale persoane. O astfel de rugăciune va fi acceptată cu mare bucurie de Tatăl Ceresc, Tatăl tuturor, a cărui iubire nelimitată îmbrățișează toate făpturile.”

 

Cineva se roagă pentru tine.

Poate că simțiți că atunci când vă rugați pentru alții, nimeni nu se roagă pentru voi. Vă atrag atenția atunci să nu uitați că există Cineva care mereu se roagă pentru noi: este acel Mijlocitor din ceruri care stă în fața tronului Dumnezeului Tată și se roagă pentru noi neîncetat, Isus, Apărătorul nostru, care a vărsat lacrimi pentru noi, care și-a vărsat și sângele pentru noi, care se roagă pentru noi cum s-a rugat și pentru Petru, să rămână tare în credință.

Frank C. Laubach scria: “Majoritatea dintre noi nu vor intra niciodată în Casa Albă să îi dea vreun sfat președintelui. Probabil nici nu va avea timp să ne citească scrisorile. Dar putem să îi dăm ceva ce este mult mai important decât un sfat. Putem să îl ridicăm în prezența lui Dumnezeu, să îl facem avid de înțelepciunea divină, cel mai mare lucru pe care cineva îl poate face pentru un semen. Putem vizita Casa Albă cu rugăciunea de mai multe ori pe zi și fiecare astfel de vizită va face un canal între Dumnezeu și președinte.” (“Rugăciunea, cea mai mare forță din lume”). Cu adevărat, nu este loc în care rugăciunea să nu poată să ajungă, nici o ușă de care să nu poată să treacă.

Laubach crede de asemenea în ceea ce el numește rugăciunile “trase” în oamenii de pe stradă, din autobuz sau de oriunde te-ai afla. El povestește cum stă în autobuz și privește împrejur pasagerii. Alege fața cea mai descurajată și țintește cu rugăciunea spre ea, spunându-i în minte de câteva ori: “Isus te va ajuta”. “Trăgând tir de rugăciuni într-o persoană ce stă în autobuz, repetând ‘Isus… Isus… Isus…’ va avea în final efect: va fi ca și cum ai vorbi direct cu ea.” Laubach povestește cum privirea încruntată este înlocuită de un zâmbet datorită rugăciunilor și iubirii “trase” în oameni.

 

Exemple vii.

O impresionantă relatare despre rugăciunea de mijlocire a spus-o odată un alcoolic, ce fusese dus la spital acum câțiva ani. Se afla într-o cameră cu alți trei pacienți, care nu făceau decât să geamă de durere. Când a venit noaptea, el s-a rugat să poată să adoarmă, dar gemetele continuau. Deodată s-a hotărât să facă altceva: a început să se roage pentru cei trei colegi de cameră. “Fie ca Dumnezeu să vă dea pacea”, spunea el șoptind. Gemetele s-au oprit. “Mai mult”, spunea alcoolicul, “ceva s-a schimbat și în mine. M-am simțit eliberat de tensiuni. M-am simțit liber.” În scurt timp și-a revenit și a părăsit spitalul.

Vă voi împărtăși o altă experiență ce a avut loc în propria noastră comunitate. Grupul de rugăciunea de vinerea se ruga pentru un credincios care trecea printr-o perioadă foarte dureroasă și periculoasă după o operație. Exact când grupul era reunit în rugăciune, pacientul, care dormea, a simțit prezența lui Dumnezeu cum nu o mai simțise până atunci. I se părea că un preot este lângă patul său, rugându-se. Visul a fost atât de real, încât când s-a trezit era mirat că în cameră nu mai era de fapt nimeni, decât el. Dar prezența lui Dumnezeu pe care o simțise atât de clar a rămas cu el, și s-a dovedit benefică pentru acel moment al bolii lui. Mult mai târziu am descoperit, povestind cu el, că prezența lui Dumnezeu o simțise exact când grupul de credincioși se ruga pentru el.

În 1938, un călugăr a murit la Muntele Athos: arhimandritul Sofronie. Era un om foarte simplu, un țăran venit din Rusia. Mult timp el a condus unul dintre atelierele mănăstirești de pe Muntele Athos, unde țărani ruși veneau să lucreze un an sau doi, după care mergeau cu banii acasă la familiile lor. Într-o zi, un călugăr l-a întrebat: “Părinte Sofronie, cum se face că oamenii de la tine de la atelier lucrează atât de bine, fără să îi supraveghezi, pe când noi petrecem atâta timp urmărindu-i, iar ei continuă să ne înșele?” Părintele Sofronie a răspuns: “Nu știu. Pot doar să vă spun ce fac eu. Când vin dimineața, înainte mă rog pentru acești oameni cu inima plină de compasiune și de iubire pentru ei, iar când intru în atelier am lacrimi de iubire în inimă pentru ei. Mă duc apoi în chilie și încep să mă rog pentru fiecare în parte… iar când ziua se termină le spun câteva cuvinte și ne rugăm împreună, după care merg să se odihnească.” Iată rugăciunea de mijlocire combinată cu iubirea și compasiunea sinceră.

 

Folosirea eronată a rugăciunii de mijlocire.

Ca orice lucru bun, rugăciunea de mijlocire poate să fie folosită greșit. Oricât de straniu ar părea, poate să devină un mod de a ne spăla pe mâini de oameni. “Mă rog pentru tine” poate fi o scuză pentru a nu te implica. Așa după cum spunea cineva odată: “Eram singur, iar tu te-ai dus de lângă mine ca să te rogi pentru mine.”

Trebuie să subliniem aici faptul că rugăciunea este un efort comun al lui Dumnezeu și al nostru. Odată ce ne-am rugat, trebuie să căutăm să facem ca rugăciunile să devină adevărate. Trebuie să le susținem cu toate forțele noastre. Nu are sens să ne rugăm ca cei singuri și triști să găsească mângâiere dacă nu suntem noi dispuși să facem ceva pentru aceștia. Rugăciunea nu împinge toată munca spre Dumnezeu. Dumnezeu nu începe să ne ajute până când nu începem noi să ne ajutăm. Două scurte exemple ar putea să ne ajute să înțelegem mai bine.

Un preot i-a cerut odată Papei să se roage pentru soția paralizată a unui prieten. “Putem face mai mult decât atât”, a spus Papa. S-a urcat imediat în mașină și i-a spus șoferului să meargă direct la casa femeii paralizate, unde a stat cu ea ceva timp și s-a rugat pentru ea, spre bucuria femeii și a familiei ei. Rugăciunea a fost combinată cu o vizită pentru a arăta iubirea și atenția.

Un fermier sărac a avut într-o zi un accident și și-a rupt piciorul. Aceasta însemna că trebuia să stea întins multă vreme, fără să poată lucra. Familia sa era numeroasă și avea nevoie de ajutor. Cineva a organizat o întâlnire de rugăciune la biserică, pentru această familie. În timp ce oamenii se rugau în biserică lui Dumnezeu pentru acea familie, a bătut cineva la ușă. Ușa s-a deschis și a intrat un băiat care a spus: “Tatăl meu nu a putut să vină seara aceasta la rugăciune, dar și-a trimis rugăciunile în această căruță.” În spatele lui era căruța plină cu roșii, cartofi, mere și alte de-ale gurii. Iată ce înseamnă rugăciunea de mijlocire. Nu înseamnă să scapi de implicare. Te motivează să ajuți persoana pentru care te rogi în toate modurile în care poți.

 

Trăiește așa cum te rogi.

Un om s-a așezat seara în genunchi și s-a rugat: “Doamne, binecuvântează-i pe toți, veselește inimile celor întristați și ridică din pat pe cei bolnavi.” A doua zi s-a trezit și și-a văzut cu nepăsare de viață, fără să caute să șteargă vreo lacrimă, fără să vadă ce face vecinul lui bolnav. Când ziua s-a încheiat, omul s-a pus din nou să se roage: “Doamne, binecuvântează-i pe toți”. Dar pe când se ruga, auzi o voce șoptindu-i: “Oprește-te, ființă ipocrită. Ai încercat să binecuvântezi pe cineva astăzi?” Binecuvântarea lui Dumnezeu se transmite prin mâinile celor care îi slujesc Lui. Bărbatul și-a ascuns fața în mâini și a plâns: “Iartă-mă Doamne, că am mințit. Lasă-mă să trăiesc încă o zi, și voi trăi așa cum mă rog.”

Ritul bizantin