Start > Ritul latin > Provocarea credinței

Provocarea credinței

20 June 2007
1,630 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XII-a de peste an (Anul C)

Printre fabulele lui Esop este una intitulată “Vânătorul și pădurarul”. Un vânător mergea pe urmele unui leu. L-a întrebat pe un pădurar ce tăia un stejar dacă a văzut urmele leului sau dacă știe pe unde s-a dus. “Desigur”, i-a răspuns Pădurarul, “vino după mine și te voi duce direct la leu”. Vânătorul s-a albit la față și a început să se bâlbâie: “Nu, mulțumesc. Nu am cerut aceasta; eu caut doar urmele lui, nu pe leul însuși.” În relațiile noastre cu Dumnezeu și cu semenii procedăm adesea ca acest vânător. Mărturisim ceva anume, dar când vine vorba de implicațiile acestei mărturii dăm înapoi.

Așa ceva vedem în Evanghelia de astăzi. Petru, vorbind în numele lui și al apostolilor, mărturisește în mod drept credința sa în Mesia cel de mult timp așteptat. Când Isus le revelează – lui Petru și apostolilor – implicațiilor faptului de a fi Mesia, ei încep să dea înapoi. Mărturisind că Isus este Mesia, discipolii arată că au mers peste nivelul poporului iudeu care îl considera pe Isus ca fiind nimic mai mult decât un profet. Isus le spune atunci implicațiile la ceea ce ei tocmai spuseseră: “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie” (Luca 9,22).

Discipolii nu sunt gata pentru așa ceva. Ei privesc la urmele leului, iar Isus se oferă să îi ia cu El în fața leului. Atunci încep să dea înapoi. Această retragere este mai dramatic descrisă în Evanghelia după Matei, unde Petru îl ia deoparte pe Isus și încearcă să îl țină deoparte de suferințele și moartea care îl așteptau. Isus se răstește la el și îl numește Satana pentru că privește lucrurile doar din perspectivă umană, nu din perspectiva lui Dumnezeu.

Versiunea lui Luca pe care am citit-o astăzi se concentrează pe discipoli ca întreg, nu în special pe Petru. Aceasta poate să explice de ce nu este inclus dialogul și incidentul dintre Isus și Petru, după ce Petru făcuse o mărturisire atât de importantă. În schimb Luca ne arată cum apostolii doresc să îl oprească pe Isus de la a se lăsa arestat, de la a suferi și muri, ceea ce arată că ei nu înțeleg implicațiile credinței pe care au mărturisit-o în Isus Mesia.

Petru și apostolii sunt de lăudat pentru faptul că au curajul să gândească singuri. Isus ne arată că așteaptă de la ei să gândească singuri atunci când îi întreabă: “Cine spun mulțimile că sunt eu?”, iar apoi “Dar voi cine spuneți că sunt?” Discipolii trebuie să se informeze care este gândirea actuală pe orice temă. Poți face aceasta citind cărți, ascultând la radio, privind la televizor sau navigând pe internet. Dar mai presus de aceasta, discipolii trebuie ca, la lumina credinței și revelației creștine, să își stabilească propria poziție. Creștinii nu trebuie să permită ca vocea “oamenilor” să devină vocea conștiinței lor. Aceasta ne-o spune Paul la Romani 12,2: “Nu va conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții ca să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârșit”. Ca oameni credincioși, Isus ne cere și nouă să știm ceea ce gândesc oamenii de lângă noi, dar nu să ne asumăm gândirea lor. Asemenea profeților din vechime, fidelitatea față de Dumnezeu ne cere să urmăm vocea lui Dumnezeu din noi, pe care o numim conștiință, și nu opinia populară.

Cu toate aceste, discernerea a ceea ce ne spune Dumnezeu este doar prima parte a provocării cu care ne confruntăm noi, creștinii. A doua parte și mai decisivă este acceptarea în practică a implicațiilor pe care le are ceea ce ne spune Dumnezeu. Este un moment critic. Este momentul în care stăm față în față cu leul. Sau alegem să fim asemenea vânătorului care caută doar urmele leului, nu pe leul însuși? Un astfel de vânător nu are nimic în tolbă la sfârșitul zilei. Și noi, asemenea apostolilor, suntem chemați să ne proclamăm credința în Cristos. Să îi promitem lui Dumnezeu că nu vom da înapoi în fața implicațiilor și provocărilor credinței puse în fața noastră în viața de zi cu zi.

Ritul latin