Predici

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, eu însumi voi căuta oile mele şi mă voi îngriji de ele. Cum se îngrijeşte păstorul de turma sa, atunci când oile sunt risipite, aşa voi avea şi eu grijă de oile mele şi le voi aduna din toate locurile în care au fost risipite în zilele înnorate şi întunecate… Voi merge în căutarea oii pierdute, pe cea rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi pansa şi pe cea bolnavă o voi îngriji; o voi păzi pe cea grasă şi puternică; le voi paşte aşa cum se cuvine. (Ez 34,11-16)

Profetul Ezechiel pronunţă această profeţie într-un moment în care liderii politici şi religioşi ai poporului lui Israel şi-au abandonat de mult misiunea de lor de conducere. Corupţiile la care s-au dedat aceşti conducători au creat o atmosferă atât gravă încât cei mai mulţi din popor suferă cumplit. Dintre aceştia unii se văd nevoiţi să plece din ţara lor pentru a-şi salva vieţile.

Pentru a remedia situaţia Dumnezeu însuşi promite să intervină în favoarea poporului. Intervenţia lui Dumnezeu este prezentată prin intermediul unei alegorii deosebit de grăitoare poporului lui Israel, aceea a păstorului care se îngrijeşte nu în general de turma sa ci de fiecare oaie în parte. Pe fiecare o cunoaşte şi îi acordă atenţia şi grija cuvenită.

Vorbind fariseilor şi cărturarilor, Isus le-a spus această parabolă: “Dacă unul dintre voi are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă oare pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi merge să o caute pe cea pierdută până ce o găseşte? Şi când a găsit-o, cu bucurie o pune pe umeri şi, sosind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini şi le spune: Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit oaia cea pierdută. (Lc 15,3-7)

Prin parabola pronunţată înaintea fariseilor şi cărturarilor care murmurau reproşându-i că se arată binevoitor cu vameşii şi păcătoşii (Lc 15,1-2), Isus vrea să le arate că, pe de-o parte, ceea ce el face seamănă preocupare unui păstor care îşi caută oaia pierdută (vameşii şi păcătoşii) până ce o găseşte şi o readuce în staul. Pe de altă parte, asemănarea dintre parabolă şi textul profeţiei lui Ezechiel este atât de mare încât El pretinde, în mod indirect, că misiunea lui se identifică cu cea a lui Dumnezeu, că El este cel care împlineşte profeţia.

Dacă ne-am întreba care este legătura acestor texte cu sărbătoare Preasfintei Inimi a lui Isus, ea se află în chiar centrul lor. Modul în care profetul sau Isus ne descriu atitudinea Păstorului pune în evidenţă o tandreţe fără margini, o tandreţe care nu se poate naşte decât dintr-o Inimă gingaşă, iubitoare. Sunt cât se poate de emoţionante scenele care ne prezintă neliniştea Păstorului care pleacă în căutarea oii pierdute şi o caută până o găseşte, care atunci când o găseşte cu bucurie o pune pe umeri şi o aduce acasă, care o pansează pe cea rănit şi o îngrijeşte pe cea bolnavă… În toate aceste expresii alegorice fiecare dintre noi poate ghici ceea ce Dumnezeu prin Fiul său a făcut pentru fiecare dintre noi. E suficient să aruncăm o privire în trecutul vieţii noastre şi acolo vom găsi, cu siguranţă, un moment în care Inima Păstorului cel Bun şi-a arătat milostivirea.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin