Predici

Celebrările din Săptămâna Sfântă au rezervat un loc important Cinei de Taine, acelei Cine pe care Isus a luat-o împreună cu ucenicii săi şi în timpul căreia El a făcut câteva gesturi care aveau să rămână gravate în memoria lor (şi în memoria Bisericii) pentru totdeauna: le-a spălat ucenicilor picioarele arătând astfel în ce consta mesianitatea şi senioria sa – slujire şi dăruire -, şi a instituit sfânta Euharistie ca memorial al Morţii şi Învierii sale.

Sărbătoarea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos, revenind asupra temei Cinei euharistice, îi aprofundează semnificaţia şi îi stabileşte locul în viaţa noastră creştină.

Pentru a aprofunda misterul Euharistiei să remarcăm în textele propuse pentru această sărbătoare strânsa legătură dintre un eveniment şi elementele care vor constitui baza unei cine:

Pe când Abraham se întorcea, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu el,… Melchisedec, regele Salemului, a oferit pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului cel Preaînalt. El l-a binecuvântat pe Abraham cu aceste cuvinte: “Binecuvântat să fie Abraham de Dumnezeul cel Preaînalt… care i-a dat pe duşmanii tăi în mâinile tale!”. Şi Abraham i-a dat a zecea parte din tot ce luase. (Gn 14,18-20)

În acest text evenimentul evocat este victoria lui Abraham împotriva regilor coalizaţi împotriva cetăţii Sodomei, regi care l-au luat captiv pe Lot. Victoria lui Abraham a însemnat şi eliberare lui Lot şi a tuturor bunurilor sale. Pâine şi vinul sunt acele elemente oferite de Melchisedec care, din acest moment, capătă o forţă evocatoare a acestui eveniment victorios şi eliberator din viaţa lui Abraham. Oferirea pâinii şi a vinului începe astfel să asimileze şi să evoce o victorie şi o eliberare.

Isus vorbea mulţimii despre Împărăţia lui Dumnezeu şi-i vindeca pe toţi cei care aveau nevoie de ajutorul lui. Cei doisprezece s-au apropiat de el şi i-au spus: “Dă drumul mulţimii ca să meargă… să-şi găsească ceva de mâncare, căci aici suntem într-un ţinut pustiu”… Isus a luat cele cinci pâini şi doi peşti şi ridicându-şi ochii spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să ca să le împartă mulţimii. Toţi au mâncat pe săturate şi, adunând firimiturile care au rămas, au umplut douăsprezece coşuri. (Lc 9,11-17)

În acest text evenimentul evocat este Predica despre Împărăţia lui Dumnezeu şi mulţimea vindecărilor săvârşite de Isus, ambele vindecătoare (şi eliberatoare) atât ale sufletului cât ale trupului. Cele cinci pâini şi cei doi peşti binecuvântaţi şi înmulţiţi de Mântuitorul reprezintă acele elemente cu care Isus îi hrăneşte mulţimea venită la El. Asocierea,însă, dintre predica şi vindecările săvârşite şi înmulţirea pâinii şi a peştilor face ca, de aici înainte, evocare acestei mese luate de mulţime în pustiu să reprezinte şi suportul prin care se reiterează şi se perpetuează vindecările săvârşite de Isus.

Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a spus: “Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea”. După cină a făcut la fel cu potirul zicând: “Acest potir este noul legământ încheiat prin sângele meu; ori de câte ori veţi bea din el, faceţi aceasta în amintirea mea”. Astfel, ori de câte ori mâncaţi din această pâine şi beţi din acest potir, moartea Domnului o vestiţi până la venirea lui. (1 Cor 11,23-26)

Sfântul Pavel (Paul) stabileşte foarte clar, în ultimul verset, legătura dintre evenimentul morţii şi evocare (şi perpetuarea) lui în cadrul Cinei euharistice.

Aceste conexiuni stabilite de textele sărbătorii din Joia Verde ne ajută să înţelegem că celebrarea Euharistiei nu ne pune în prezenţa doar a Trupului, a Sângelui, a dumnezeirii lui Cristos etc., ci a evenimentelor reale al căror suport memorial au devenit pâine şi vinul oferite la altar. În plus, participând la celebrarea euharistică şi împărtăşindu-ne noi devenim “contemporani” cu aceste evenimente şi ne facem părtaşi de roadele ei de vindecare, de eliberare, de mântuire.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin