Predici

Sănătatea este considerată a fi unul dintre cele mai importante daruri pe care Dumnezeu le face omului. Trupul omenesc, potrivit învăţăturii Bisericii noastre, este templul lui Dumnezeu. Este vasul viu al divinităţii din care străluceşte slava divină. Sf. Pavel ne învaţă: “Trupul vostru este templu al Spiritului Sfânt care este în voi, pe care îl aveţi de la Dumnezeu, şi voi nu sunteţi ai voştri” (1Corinteni 6,19). Tot ceea ce avem, avem de la Dumnezeu. Nimic nu aparţine omului, nici măcar propriul său trup.

Prin Jertfa lui Cristos pe Cruce, omul a fost liberat de lanţurile păcatului, care au cauzat deteriorarea sănătăţii trupeşti şi spirituale a omului şi în plus au adus moartea asupra rasei umane. “Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ” (1Corinteni 6,20). Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii cu propriul Său Sânge. Deoarece trupurile şi sufletele noastre aparţin lui Cristos, este de datoria noastră să trăim în conformitate cu Voinţa Sa; şi în plus, să ne îngrijim de sănătatea noastră. Astfel, Sf. Pavel încheie: “slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în spiritul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (1Corinteni 6,20).

În aceeaşi măsură trebuie să avem grijă de sănătatea noastră spirituală. Sufletul este afectat de păcatele noastre personale, şi de erezie, care este cel mai rău fel de boală spirituală. Fiecare păcat pe care îl comite omul poate fi vindecat prin pocăinţă şi prin harul iertării lui Dumnezeu, care este acordat prin Sacramentul Spovezii. Erezia, pe de altă parte, este înstrăinarea totală a omului de Dumnezeu. Ea este rodul mândriei omului. Erezia construieşte zidul impenetrabil al lipsei de regret, care îl împiedică pe om să se întoarcă la mântuire. Şi deşi Dumnezeu iartă toate păcatele comise de om, păcatul ereziei este de neiertat şi aduce pedeapsa şi condamnarea eternă asupra acelora care persistă în ereziile lor.

Domnul nostru Isus Cristos ne-a asigurat: “De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Spiritului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Spiritului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Matei 12,31-32). Vedeţi iubirea Domnului! El iartă toate păcatele şi blasfemiile, deoarece sunt rezultatul slăbiciunii omului. Dar păcatul împotriva Spiritului Sfânt nu îl iartă; nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.

Erezia distorsionează învăţăturile adevărate şi nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Tradiţia Apostolică, sau învăţăturile Sfinţilor Părinţi inspiraţi de Dumnezeu. Se străduieşte, sub influenţa mândriei şi a logicii umane, să dea răspunsuri şi interpretări logice la Revelaţia Divină, ignorând faptul că credinţa nu aparţine nivelului “logicii”, ci intră în sfera “mai presus de logică”. Credinţa nu poate fi înţeleasă prin simpla logică; nu este rezultatul cunoaşterii, nici realizarea filozofiei. Credinţa este acceptată cu speranţa în promisiunile divine. Sf. Pavel ne învaţă: “Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11,1).

În întreaga Sfântă Scriptură găsim învăţături care ne îndeamnă să păstrăm adevărata credinţă. În Faptele Apostolilor citim: “Şi când treceau (Pavel şi Timotei) prin cetăţi, învăţau să păzească învăţăturile rânduite de apostoli şi de preoţii din Ierusalim” (Fapte 16,4). De asemenea foarte importante sunt ultimele instrucţiuni pe care Sf. Pavel le dă Bisericii din Asia Mică: “Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Spiritul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu acestea, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (Fapte 20,28-30). Şi Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos ne avertizează în legătură cu pseudocristoşii şi pseudoproorocii. “Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24,24).

Cristoşii mincinoşi, profeţii mincinoşi şi apostolii mincinoşi sunt ereticii, cei care cu voinţă şi cunoştinţă distorsionează adevărurile Sfintei Evanghelii. Ei prezintă o parte a adevărului care fiind adevărul întreg. Sfinţii Părinţi, participând la Concilii ecumenice sau locale, erau pe deplin conştienţi de responsabilitatea lor de a păstra Adevărul Revelaţiei Divine, aşa cum a fost revelat de Dumnezeu şi transmis de apostoli şi de martorii oculari ai vieţii Sale pe pământ. În acelaşi timp trebuiau să se păzească pe ei înşişi şi pe toată turma de orice învăţături venind de la eretici. Ei ştiau că au responsabilitate nu doar înaintea lui Dumnezeu, ci şi înaintea turmei lor, şi s-au luptat pentru a-i edifica şi a-i întări pe credincioşi în adevărata credinţă a lui Cristos.

Sfinţii Părinţi, cu exemplul lor personal, cu învăţăturile lor, cu bunătatea lor, cu zelul lor aprins şi cu dăruirea lor de sine le-au dat credincioşilor curaj în vremuri de persecuţii şi încercări. Cu viaţa lor de virtute şi lupta lor pentru dreapta credinţă, au devenit atleţi ai lui Cristos pe stadionul Bisericii. Noi, creştinii de astăzi, îi cinstim şi le suntem recunoscători tuturor acelora care s-au luptat pentru dreapta credinţă. Să ne rugăm Dumnezeului nostru iubitor să ne dea tărie şi credinţă, pentru ca să putem să apărăm credinţa apostolică, după exemplul acelor bărbaţi sfinţi care şi-au jertfit chiar şi vieţile lor pentru Adevăr, şi au devenit Păstori şi Învăţători ai Bisericii.

Arhim. Panteleimon P. Lampadarios

Diverşi alţi autori Ritul bizantin