Start > Ritul latin > Strictețe versus Compasiune

Strictețe versus Compasiune

22 September 2006
1,796 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a XVI-a de peste an (Anul B)

Un preotul este chemat să vină la patul de moarte al unui membru al parohiei lui, un criminal notoriu căruia nu îi păsa absolut deloc de Dumnezeu sau de viața spirituală. Preotul ajunge la el și spre surprinderea sa îl vede răsfoind agitat paginile unei Biblii mari. Gândindu-se că îl poate ajuta, îl întreabă: “Ce cauți?” Iar muribundul îi răspunde rece: “Contradicții”.

Evanghelia de astăzi este una potrivită pentru cei care citesc Biblia căutând contradicții. Ne oferă două imagini aparent opuse ale lui Isus. Vedem mai întâi imaginea lui Isus ca un om ferm, ce nu acceptă compromisurile, insensibil chiar, care își întoarce spatele la poporul nevoiaș care are nevoie de ajutorul Său: în schimb El alege să ia o scurtă “vacanță”. Apoi avem imaginea lui Isus ca un om grijuliu, atent, milostiv, care își anulează odihna binemeritată pentru a se ocupa de turma zgomotoasă, atunci când aceasta ar trebui să îl lase în pace. Deci, Isus este un om sever și inflexibil, un om al principiilor și al disciplinei, care merge după program? Sau este un om receptiv și disponibil la schimbări de ultim moment, după nevoile tocmai apărute?

De regulă, în fața acestei dileme, cititorii Bibliei tind să îl vadă pe Isus după propria lor personalitate. Adepții disciplinei vor vedea în Isus un profesor sever; cei blânzi vor vedea în El un om blând. Este atunci Biblia o oglindă în care cititorul își vede reflecția? Oare Biblia există pentru ca să ne ofere o scuză pentru prejudecățile noastre și pentru stilul nostru de viață? Dacă da, atunci nu suntem cu nimic mai buni decât criminalul care cerceta scripturile în căutarea de contradicții.

De fapt Biblia există pentru a ne susține dar și pentru a ne provoca. Dacă citim Biblia așteptând ca cuvântul lui Dumnezeu să ne provoace stilul de viață, atunci este simplu să vedem că ceea ce strălucește în Evanghelia de astăzi este imaginea lui Isus ca om milostiv. “Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor și a început să-i învețe multe” (Matei 6,34). Deși Isus venise aici pentru o scurtă și bine meritată odihnă, deși oamenii nu aveau nici un drept să îl deranjeze, totuși El s-a aplecat asupra lor, le-a văzut nevoile, și drept urmare și-a schimbat programul pentru a fi alături de ei. Desigur, avea dreptul la odihnă; desigur, oamenii nu trebuiau să îl bâzâie. Dar Isus nu este interesat de drepturile Lui. El știe că oamenii îi strică odihna din disperarea pe care o simt. În această situație alege să examineze și să trateze disperarea oamenilor.

Cum am reacționa noi într-o situație similară? Probabil am striga la mulțime, acuzând-o de insensibilitate. Le-am spune discipolilor noștri: “mergeți și alungați-i pe aceștia, apelați la poliție dacă este nevoie”. Am deveni irascibili, mai degrabă criticându-i pe oameni decât înțelegându-i. În nici un caz nu am încerca să ne punem în locul lor, să vedem lucrurile în modul în care ei le văd. Un proverb indian spune: “Nu îți critica semenul până nu ai umblat o milă în mocasinii lui”.

Și atunci, dacă Isus este atât de atent și de milostiv, de ce la începutul Evangheliei a vrut să se îndepărteze de mulțime? Chiar și acest gest poate fi văzut ca unul de milă, nu față de mulțime, ci față de discipolii Săi, care cu siguranță aveau nevoie de odihnă. “El le-a spus: ‘Veniți voi singuri, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin’; pentru că mulți veneau și plecau și nu aveau timp nici măcar să mănânce” (v. 31). Decizia lui Isus a fost motivată de atenția lui față de discipoli, iar schimbarea de program de atenția lui față de mulțime.

Să îi cerem astăzi lui Isus să ne dea harul de a fi sensibili și disponibili la nevoile oamenilor de lângă noi, asemenea Lui. Și să ne pregătim să ne trăim viața gata oricând pentru o schimbare de plan, când va fi nevoie, indiferent că este vorba despre planul de vacanță sau despre planul pentru restul vieții noastre.

Ritul latin