Start > Ritul bizantin > Superioritatea creștinului

Superioritatea creștinului

22 March 2007
1,277 afișări

Autor: pr. Vasile Florea
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a V-a din Post

Atunci când Isus le spune ucenicilor săi: “Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10,45), recurge la motivul răscumpărării prezent în Isaia 43, 3-4. Acolo ni se spun următoarele: “Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul. Eu dau Egiptul preț de răscumpărare pentru tine, Etiopia și Saba în locul tău. Fiindcă tu ești de preț în ochii Mei și de cinste și te iubesc; voi da neamurile în locul tău și popoarele în locul sufletului tău”. În textul de la Marcu, Isus ne spune că a venit să-și dea propria viață. Împotriva așteptării generale a tradiției iudaice a unui răscumpărător puternic superior tuturor, iată-l pe Isus venind nu “ca să I se slujească, ci ca El să slujească”. A-l urma pe Cristos nu înseamnă așadar a trăi sufocându-i pe cei de lângă noi ci a trăi în așa fel încât și ei să poată trăi, ba chiar a ne dărui pe noi înșine pentru alții. Din această perspectivă o ceartă pentru locurile cele dintâi chiar și în ceruri este lipsită de sens.

În zilele noastre se găsesc multe firme care sunt furnizoare de servicii. Serviciile sunt oferite ca și orice altă marfă pe piață. Sociologii spun că societatea noastră a evoluat de la una agrară la una industrială și se va transforma treptat într-o societate furnizoare de servicii. În cadrul acestei societăți furnizoare de servicii este și biserica. Biserica trebuie așadar la rândul ei să ofere servicii de care oamenii au nevoie: ritualuri pentru diferite situații ale vieții ca naștere, căsătorie, moarte, ajutor pentru situații de urgență, servicii caritative și spirituale și așa mai departe. Pe plan social biserica oferă sprijin moral. Știm cu toții că cel care aduce o marfă pe piață trebuie să ia în socoteală și existența concurenței. Astfel se face că spiritualitatea nu este oferită azi doar de Biserică ci există și alte organizații, asociații sau cum se vor mai fi numind, care fac concurență Bisericii, încercând să ofere ceea ce este specific Bisericii. Toate acestea încearcă să potolească setea de infinit a omului, pentru că au înțeles că acest teren care se ocupă de sufletul ființei umane este unul care nu a fost suficient explorat și care oferă control asupra omului. Și astfel așa cum ne spune evanghelia omul poate fi stăpânit. În definitiv oferirea de diverse servicii omului însemnă exercitarea puterii. Și totuși Biserica oferă ceea ce nimeni nu poate oferi.

Ce vrea să spună Isus atunci când le spune ucenicilor “dar între voi nu trebuie să fie așa”? Textul acesta al evangheliei după Marcu în care Isus își învață ucenicii despre exercitarea puterii și despre slujire urmează după ce Isus le vorbise ucenicilor despre suferințele și moartea care-l așteaptă. El este pe punctul de a se da pe sine însuși mai marilor acelor vremuri. El nu face nimic pentru a nu deveni victima abuzului de putere al acestora. Isus își avertizează ucenicii că ei vor avea un destin asemănător: “Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza” (Marcu 10,39). Serviciile pe care le oferă Isus, slujirea lui, este diferită de cea pe care ne-o propune societatea noastră astăzi. El le spală la cina cea de taină picioarele ucenicilor, demonstrându-ne că serviciul pe care ni-l propune El presupune renunțarea la putere și implicare personală. O altă imagine pe care ne-o oferă evanghelia de astăzi este cea a răscumpărării. În schimbul unei sume de bani, în vremea lui Isus, un sclav putea fi răscumpărat. Imaginea răscumpărării propusă de Isus ne spune că el își dă propria viață pentru a ne elibera din starea de sclavi. Serviciul lui Isus și cel al ucenicilor săi urmărește eliberarea omului. Aceasta este și misiunea Bisericii astăzi. Slujirea Bisericii înseamnă că oamenilor li se spune că sunt părtași ai mântuirii și sunt chemați la libertatea fiilor lui Dumnezeu. Serviciul pe care îl face Biserica oamenilor trebuie, pentru a fi conform cu cerințele lui Isus, să-i conducă pe oameni la mai multă libertate și demnitate. Pentru a avea credibilitate toți membrii Bisericii trebuie să se implice cu toată ființa lor în practicarea credinței, răspunzând în acest fel devotamentului lui Cristos. Trebuie să fim cu toții misionari, purtătorii evangheliei în această lume, modele de credință, speranță, iubire și bucurie. Aceasta este calea prin care noi putem fi superiori celorlalți. Amin.

Ritul bizantin