Predici

Un preot mergea în fiecare după-amiază la 4PM pentru a celebra Sfânta Liturghie pentru o comunitate de călugăriţe din Paris. Într-o zi, preotul s-a îmbolnăvit şi i-a cerut unui preot african venit în vizită la el să îl ajute. Preotul african s-a prezentat la 3:55PM la uşa mănăstirii şi a sunat. După obiceiul Parisului de la acea vreme, el nu era îmbrăcat clerical. O călugăriţă a venit repede la uşă crezând că a venit preotul lor. Dar a fost întâmpinată de o faţă de african. Fără să îi dea omului vreo şansă să spună ceva, ea l-a expediat imediat, crezând că venise să ceară ajutor. “Îmi pare rău, dar nu te putem ajuta”, i-a spus călugăriţa. “Acum celebrăm Sfânta Liturghie. Vino altă dată.” “Mulţumesc, soră!”, a răspuns preotul. S-a întors apoi şi a plecat. După câteva minute surorile sunau impacientate să afle de ce nu au preot pentru Liturghie. Vă imaginaţi ruşinea care le-a cuprins când au aflat că un preot venise pentru acest scop, dar ele l-au alungat.

De ce au rămas fără Sfânta Liturghie aceste călugăriţe? Nu pentru că ar fi fost oameni răi. Pur şi simplu pentru că preotul care a venit la ele nu arăta ca preotul pe care îl aşteptau să vină. Realitatea din faţa lor diferea de aşteptările lor. Dragi prieteni, aceasta este şi problema galileenilor cu Isus, relatată în Evanghelia de astăzi. Versetele de început şi de sfârşit ale lecturii vorbesc despre “pâinea care s-a coborât din ceruri”. Aceasta ar putea fi foarte bine tema Evangheliei. Ea deţine cheia înţelegerii a ceea ce se întâmplă în acest pasaj. Vedeţi voi, oamenii se aşteptau ca Mesia să coboare literalmente din ceruri. Ei se aşteptau ca evenimente spectaculoase şi manifestări supranaturale pe cer să marcheze venirea pe nori a Unsului lui Dumnezeu. Astfel că atunci când Isus a venit şi a pretins că “Eu sunt El” (Ioan 8,24-28), galileenii nu au reuşit să împace realitatea din faţa lor cu aşteptările din minţile lor.

Pe Isus îl cunoşteau prea bine – sau cel puţin aşa credeau ei. Ştiau când, unde şi cum a venit el pe lume, din Maria şi din Iosif. “Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: ‘Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer’ şi spuneau: ‘Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: M-am coborât din cer?’” (Ioan 6,41-42). Dilema se adânceşte, după cum ne-o arată un alt verset: “Dar acesta ştim de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va şti de unde este” (Ioan 7,27). Vedem deci că dificultatea evreilor din vremea aceea de a înţelege cum trupul devine pâine era în fapt o extensie a dificultăţii pe care o aveau în a înţelege cum cuvântul a devenit trup. Dacă reuşim să ne apropiem de misterul iubirii lui Dumnezeu, care l-a împins pe Dumnezeul cel atotputernic şi veşnic să devină un Om simplu, muritor, asemenea nouă, atunci vom putea să ne apropiem mai uşor şi de misterul acestui Om care devine pâine, din nou într-un act de iubire pentru noi. Dar dacă insistăm ca Dumnezeu să fie după aşteptările noastre, după raţiunea noastră, atunci ne aşteaptă o mare şi neplăcută surpriză – la fel ca pe surorile pariziene.

Cum coboară Dumnezeu din ceruri? Cum vine Dumnezeu în vieţile noastre? Evanghelia de astăzi ne arată că Dumnezeu vine la noi prin oamenii obişnuiţi pe care îi întâlnim în viaţa de zi cu zi. Întrebarea nu este dacă Dumnezeu vine la noi ci dacă noi putem sau nu să recunoaştem lucrarea lui Dumnezeu din vieţile noastre. Să încercăm astăzi să mai privim o dată la acele persoane pe care le cunoaştem atât de bine – sau credem că le cunoaştem. Ele pot fi mesagerii pe care Dumnezeu, în providenţa Sa, ni-i trimite pentru a ne pregăti pentru viaţa eternă.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin