Predici

O veche povestioară spune că un muncitor lucra la cupola unei catedrale când, privind în jos, a văzut o femeie rugându-se în faţa unei statui a Fecioarei Maria. În glumă, bărbatul a şoptit: “Femeie, îţi vorbeşte Isus!” Femeia l-a ignorat. Muncitorul a şoptit din nou, ceva mai tare. “Femeie, îţi vorbesc eu, Isus!” Din nou femeia nu a schiţat nimic, continuând să se roage. Bărbatul i-a spus atunci cu voce tare: “Femeie, nu mă auzi? Eu, Isus, îţi vorbesc.” Femeia a ridicat privirea spre crucifixul de lângă altar şi a spus: “Fii cuminte Isus, acum vorbesc cu mama Ta.” De ce oare catolicii preţuiesc atât de mult devoţiunile mariane şi doctrinele pe care fraţii ne-catolici nu le au? Pentru că, cred eu, Biserica Catolică încearcă să spună povestea întreagă, să proclame întreaga Evanghelie.

Dar nu este toată Evanghelia despre Cristos şi despre ce a făcut şi învăţat El? Da şi nu. Evanghelia este despre Cristos în aceeaşi măsură în care istoria căderii este despre Adam. “Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă” (1Corinteni 15,22). De aceea îi spunem lui Cristos noul Adam. Dar imediat ce spunem aceasta ne dăm seama că am pierdut ceva. Povestea căderii în păcat nu este povestea lui Adam, ci a lui Adam şi a Evei. Dacă Isus este noul Adam, cine este atunci noua Evă? Maria este noua Evă. Aşa cum istoria căderii în păcat nu poate fi relatată fără Eva, la fel şi istoria mântuirii nu poate fi relatată fără Maria. Există multe paralele importante între Adam şi Eva din Cartea Facerii şi noul Adam şi noua Evă, adică Isus şi Maria, din Noul Testament. Iată câteva:

- Dacă în vechea ordine femeia (Eva) a venit din trupul bărbatului (Adam), în noua ordine bărbatul (Isus) vine din trupul femeii (Maria).

- În vechea ordine femeia (Eva) a fost prima care nu a ascultat de Dumnezeu şi l-a condus la neascultare pe bărbat (Adam); în noua ordine femeia (Maria) a spus prima “Da” lui Dumnezeu (Luca 1,38), crescându-l în acelaşi spirit pe Isus.

- Adam şi Eva s-au simţit bine neascultându-l pe Dumnezeu; Isus şi Maria au suferit împreună făcând voia lui Dumnezeu. Sabia durerii le-a străbătut în mod egal inimile (Ioan 19,34; Luca 2,35b).

- În vechea ordine Adam şi Eva au suferit imediat consecinţele căderii în păcat; în noua ordine, similar, Isus şi Maria s-au bucurat imediat de consecinţele mântuirii, ale deplinătăţii vieţi în Dumnezeu – Isus prin Înălţarea la Cer, Maria prin Adormirea pe care o sărbătorim astăzi.

Doctrina Adormirii ne spune că la sfârşitul existenţei ei pământeşti, Preasfânta Fecioară Maria a fost ridicată, cu trupul şi cu sufletul, la cer. Aceasta înseamnă că noi ştim despre două trupuri omeneşti că sunt în rai cu Dumnezeu în acest moment: trupul lui Isus şi cel al Mariei. Prin doctrina Adormirii vedem colaborarea dintre bărbat şi femeie la opera mântuirii noastre, de la căderea în păcat şi până la răscumpărarea noastră. Fără Adormire care să contrabalanseze Înălţarea, bărbatul Isus, fără femeia Maria, s-ar bucura singur de plinătatea mântuirii alături de Dumnezeu; ar fi doar o parte a poveştii. Adormirea este dovada ultimă a egalităţii dintre bărbat şi femeie în faţa lui Dumnezeu. Ea ne arată sacralitatea şi destinul etern al trupului omenesc, inclusiv al trupului femeii atât de desacralizat astăzi de pornografie şi de comerţul sexual. Adormirea ne permite să spunem povestea întreagă, Evanghelia întreagă, pentru că mântuirea este pentru toţi, bărbaţi şi femei, şi pentru tot, trup şi suflet.

Doctrina şi devoţiunile mariane, bine înţelese şi practicate, nu conduc credincioşii departe, ci dimpotrivă mai în profunzimea misterului lui Cristos. Femeia în rugăciune care crede că Isus ar trebui să stea cuminte deoparte, deoarece ea vorbeşte cu mama Lui, a pierdut din vedere armonia perfectă de voinţe şi inimi dintre Maria şi Isus, pe care o vedem cel mai clar la nunta din Cana, când Maria ne porunceşte: “Faceţi tot ce vă spune” Isus (Ioan 2,5).

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin