Start > Ritul latin > Cea plină de har

Cea plină de har

8 December 2006
3,031 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Neprihănita Zămislire

Probabil că știți repovestirea amuzantă a episodului cu femeia adulteră. Fariseii au adus-o pe femeie în fața lui Isus pentru a fi judecată, iar Isus a spus: “Cel fără de păcat să arunce primul piatra.” S-a lăsat liniște și, deodată, o piatră a zburat din mulțime spre femeia adulteră. Isus se întoarce spre mulțime și spune: “Mamă, nu te băga, te rog”. Această glumă face referire la lipsa de păcat a Mariei, ceea ce ne duce cu gândul la cunoscuții noștri care se consideră de asemenea lipsiți de păcat. Drept urmare se dezvoltă în ei acea atitudine de “sunt mai sfânt decât tine”. Devin intoleranți, nervoși, judecându-i pe toți pe care îi consideră păcătoși. Astfel de oameni nu ar ezita cu adevărat să arunce primii piatra într-un păcătos.

Doctrina Neprihănitei Zămisliri, pe care o celebrăm astăzi, este importantă și din acest punct de vedere. Ea ne amintește că neprihănirea Mariei nu este o stare în care Maria a ajuns prin propriile puteri. Este un dar de la Dumnezeu, dat ei încă din momentul concepției. Este genetică, să spunem așa. Similar, și noi, cei care suntem poate mai sfinți, adică păcătuim mai puțin decât păcătosul mediu, trebuie să privim sfințenia noastră ca un dar al lui Dumnezeu și nu ca pe o realizare proprie. Atitudinea noastră trebuie să fie deci caracterizată de 1) recunoștință față de Dumnezeu; și 2) umilință în fața celor care natural și spiritual sunt mai puțin înzestrați decât noi.

Dogma Neprihănitei Zămisliri a Mariei a fost definită de Papa Pius al IX-lea în 1854. Ea afirmă credința că Fecioara Maria a fost liberă de păcat încă de la începutul vieții ei. Aceasta înseamnă că prin harul lui Dumnezeu, ea a fost apărată de păcatul originar pe care întreaga omenire îl moștenește încă din prima clipă de viață, adică încă de la conceperea în pântecele mamei. Maria nu a fost deci îngreunată de o natură umană defectuoasă, cu care tu și eu și el am venit pe lume. Ea a venit pe lume cu o natură umană perfectă, asemenea lui Adam și Evei înainte să păcătuiască și să cadă din starea de har. Dumnezeu i-a dat această perfecțiune umană nu ca recompensă pentru ceva ce ar fi făcut ea, nici pentru vreun merit al ei, ci în vederea rolului unic pe care ea avea să îl joace în viață, și anume acela de a fi mamă a Fiului lui Dumnezeu. Doctrina Neprihănitei Zămisliri ne spune câte ceva despre cine este Maria. Dar ne poate spune mai mult și despre cine este Dumnezeu și cine suntem noi în lumina iubirii providențiale a lui Dumnezeu.

Credința în Neprihănita Zămislire a Mariei este credința într-un Dumnezeu prevăzător, adică într-un Dumnezeu care se îngrijește de viitor, care își pregătește copiii pentru sarcinile pe care le vor avea în viață încă dinainte ca ei să se nască, un Dumnezeu care ne înzestrează cu toate darurile naturale și supranaturale de care avem nevoie pentru a ne juca rolul pe care îl avem în drama mântuirii umane. Dumnezeu îi unge încă din pântece pe bărbații și pe femeile pe care i-a creat să îi fie profeți. După cum îi spune lui Ieremia: “Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, și înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit prooroc pentru popoare” (Ieremia 1,5). Dumnezeu nu ne aruncă doar în această lume sălbatică, lăsându-ne apoi să ne luptăm între noi. Teoria evoluționistă, a cărei doctrină este supraviețuirea celui mai puternic, poate să fie considerată ca descriind natura umană în starea ei căzută, dar nu descrie viața poporului lui Dumnezeu răscumpărat prin har din efectele dezlănțuite ale căderii în păcat.

Bucurându-ne împreună cu Maria, favorita (plină de har) numărul 1 a lui Dumnezeu în sărbătoarea zămislirii ei, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru iubirea și mila Sa cu care ne cuprinde încă din momentul propriei noastre zămisliri. După cum spune Scriptura: “Căci cine te face mai deosebit de alții? Ce ai ce nu ai primit? Dar dacă ai primit, de ce te mândrești ca și cum nu ai fi primit?” (1Corinteni 4,7). Totul este un dar, tot ce este bun în noi este din harul lui Dumnezeu. Pentru că noi, copiii lui Dumnezeu, suntem de asemenea favoriții Lui și moștenitorii harului lui Dumnezeu. Totuși, Maria rămâne favorita numărul 1, mama tuturor favoriților, cea care se bucură de plinătatea harului.

Ritul latin