Predici

Într-o zi Sherlock Holmes şi dr Watson au mers într-o excursie în pădure. Cam pe la miezul nopţii Holmes îl scoală pe Watson şi îi spune: “Watson, priveşte în sus şi spune-mi ce vezi.” Watson îi răspunde: “Văd milioane de stele.” Holmes îl întreabă: “Şi ce îţi spune aceasta?” Watson îi spune: “Astronomic, îmi spune că există milioane de galaxii şi probabil miliarde de planete. Teologic, îmi spune că Dumnezeu este mare şi noi suntem mici şi nesemnificativi. Meteorologic, îmi spune că mâine va fi o zi frumoasă. Dar ţie ce îţi spune?” Holmes îi răspunde: “Că cineva ne-a furat cortul.” Unii oameni sunt foarte tari la capitolul cunoştinţe speculative, dar când vine vorba de implicaţiile lor pentru viaţa de zi cu zi sunt zero. Cam aşa îl vedem şi pe Petru în Evanghelia de astăzi.

Specialiştii în biblic ne spun că pericopa de astăzi este textul central al Evangheliei lui Marcu. Prima jumătate a Evangheliei conduce spre acest pasaj, iar a doua parte decurge din acesta. De la începutul Evangheliei şi până în acest punct a fost o pregătire pentru revelarea secretului identităţii lui Isus, ca fiind Mesia; în acest pasaj, secretul mesianic este descoperit; şi de aici până la sfârşitul Evangheliei este prezentată împlinirea misiunii lui Isus ca Mesia. În acest pasaj îl vedem pe Isus examinându-şi discipolii pentru a vedea dacă i-au înţeles învăţătura. Examinarea are două părţi: una doctrinal-teologică şi alta practico-existenţială.

Prima parte se concentrează în jurul întrebării: “Voi cine spuneţi că sunt Eu?” (Marcu 8,29a). În manieră tipic teologică, ei se rezumă la ce spun alţii pe această problemă, evitând să îşi exprime propriile viziuni. Petru, vorbind în numele apostolilor, dă răspunsul corect: “Tu eşti Cristosul!” (Marcu 8,29b). Importanţa acestui moment de dezvăluire este evidenţiată mai puternic în Evanghelia lui Matei, unde Isus îl felicită pe Petru, asigurându-l că această cunoaştere este o revelaţie primită direct de la Dumnezeu. Apoi îl răsplăteşte pe Petru, al cărui nume până atunci era Simon, numindu-l Petru – Chefa adică Piatră; şi îi promite că pe această piatră, El, Cristos, va zidi Biserica Sa şi că puterile iadului nu o vor putea distruge. Acesta este sfârşitul primei părţi a examinării, partea teoretică, doctrinală; iar Petru iasă premiant.

A doua parte a examinării este despre implicaţiile practice, existenţiale ale concluziei la care s-a ajuns în prima parte. “Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. Şi le spunea aceasta în mod deschis.” (Matei 8,31-32). Acum însă Petru începe să nu fie de acord cu Isus. Devine chiar vehement. Deşi obţinuse 10 cu steluţă la partea doctrinală a examenului, el arată prin gesturile sale că, de fapt, nu ştie nimic despre implicaţiile practice a ceea ce tocmai spusese. Atunci Isus îl îndepărtează de la El: “Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Matei 8,33). Piatra de temelie a Bisericii, care luase 10 la examenul de doctrină, sfârşeşte prin a fi numit Satana după proba practică.

Trebuie că Petru a suferit atunci un mare şoc: şi aşa trebuie să fie şi pentru noi. Pentru că suntem foarte mult asemenea lui Petru, acordând prea multă atenţie fidelităţii şi corectitudinii doctrinale şi prea puţină atenţie transpunerii în practică. Vedem aceasta din modul de pregătire a celor care vin în Biserică. Le putem în mână Catehismul şi apoi îi verificăm dacă ştiu să răspundă corect întrebărilor. Pe copii la Prima Împărtăşanie îi ascultăm dacă ştiu Crezul. Întrebările noastre sunt de genul: “Crezi în doctrina aceasta şi aceasta?” Ei răspund: “Da”, şi totul este în regulă. De ce nu găsim o metodă de a analiza modul în care teoria este trăită, pusă în practică? Dacă pe noi pare a nu ne interesa aceasta, pentru Isus contează enorm.

În parabola cu Judecata de apoi, Isus ne descoperă faptul că vom fi judecaţi mai mult după cum ne-am practicat credinţa, şi mai puţin după cât de bine ne-am cunoscut-o. Desigur, ambele aspecte sunt importante, dar partea practică are prioritate. Să îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne facă tari ca piatra în mărturisirea credinţei adevărate, în primul rând prin răspunsurile practice pe care le dăm provocărilor la adresa credinţei pe care le ridică viaţa de zi cu zi.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin