Start > Ritul latin > Duminica a XXVII-a (pentru copii)

Duminica a XXVII-a (pentru copii)

11 September 2010
775 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XXVII-a de peste an (Anul C)

1. Introducere

Cine iubește slujește cu iubire.

Într-o familie erau trei frați, toți ascultători, dar diferiți între ei.

Primul asculta pentru că îi era teamă de loviturile tatei.

Al doilea asculta pentru că cerea și primea bani de la părinți ca răsplată.

Al treilea asculta pentru că își iubea familia. Asculta din iubire. Se gândea: “Cel care face parte din familie trebuie să-și facă cu iubire partea sa”.

După părerea voastră, care dintre cei trei frați era cu adevărat cuminte și bun?

2. Tema

Cine nu slujește cu iubire nu este demn de Domnul!

3. Mesajul zilei

Unii lucrează în familie pentru bani, ca menajera; alții, în schimb, lucrează din iubire, ca mama.

- Mama cere bani de la membrii familiei după ce a pregătit prânzul și cina, sau după ce a spălat, sau alte treburi în casă? Nu, pentru că este mama! Pentru că își iubește familia. Pentru că iubește în mod gratuit.

Isus, slujitor din iubire.

- Isus ne-a slujit și ne slujește cu iubire:

- – până la a spăla picioarele apostolilor;

- – până la a-și pune șorțul și a se așeza la masă (Lc 12,37);

- – până la a ne pregăti Cina sfântă: Euharistia.

- El a venit să slujească cu iubire, până la a-și da viața.

Asemenea lui Isus, și noi trebuie să-l slujim pe Dumnezeu cu iubire.

- Este un tribut de iubire generoasă și gratuită, pe care trebuie să-l dăm Regelui nostru, care s-a făcut slujitor.

- Cine ascultă de Dumnezeu și nu-și împlinește datoriile religioase cu bucurie, ci din teamă, sau din interes, nu a înțeles încă nimic din iubirea pe Dumnezeu o are față de el.

- (Este utilă enumerarea câtorva servicii liturgice sau parohiale, ca acela al ministranților, al lectorilor, al presei bune etc. și încurajarea spre îndeplinirea lor cum se cuvinte).

Asemenea lui Isus, și noi trebuie să-i slujim pe ceilalți cu iubire.

- În familie, la școală, la joacă, nu trebuie să fim leneși, pretențioși, egoiști; trebuie să fim disponibili, generoși, serviabili.

- Dumnezeu îi iubește pe cei care dau cu bucurie. “Fiți slujitorii unii altora”: în aceasta constă tot creștinismul.

4. Exemple

a) Un eremit sfânt a visat într-o noapte un înger. Avea într-o mână o torță aprinsă, iar în cealaltă un vas plin cu apă. A întrebat:

- Îngerule din cer, ce vrei să-mi spui? De ce ții în mână o flacără aprinsă și un vas cu apă?

Îngerul a răspuns:

- Cu flacăra merg să ard un fotoliu în paradis; cu apa merg să sting flăcările unui posibil foc din iad.

Eremitul a întrebat:

- Și de ce vrei să îmi iei bucuria paradisului și teama de iad? Îngerul a încheiat:

- Pentru a vedea dacă iubirea ta față de Dumnezeu este adevărată. Dacă îl iubești pe Dumnezeu și îl slujești din interes, pentru a dobândi paradisul, sau de teamă, ca să scapi de flăcările iadului, iubirea ta, cu siguranță, nu este adevărată!

b) “Dormeam și visam că viața era doar bucurie. M-am trezit și am văzut că viața însemna doar slujire. Am slujit și am văzut că slujirea era bucurie” (R. TAGORE).

c) Satul de la poalele castelului a fost trezit de glasul vestitorului castelului, care citea o proclamație în piață: “Stăpânul nostru preaiubit îi invită pe toți bunii și fidelii săi supuși să participe la sărbătoarea aniversării sale. Fiecare va avea o surpriză plăcută. Însă le cere tuturor o mică favoare: cei care participă la sărbătoare să aibă amabilitatea de a aduce puțină apă pentru a umple rezerva castelului, care este goală…”

Vestitorul a repetat de mai multe ori anunțul, apoi s-a întors însoțit de gărzile castelului.

În sat au apărut diferite comentarii.

“Ei! E doar un tiran! Are destui servitori ca să-și umple rezervorul… Voi duce un pahar cu apă și va fi suficient!”

“Nu! Întotdeauna a fost bun și generos! Voi duce un butoi”. “Eu, o găleată!”

În dimineața sărbătorii se vedea un cortegiu ciudat urcând spre castel. Unii împingeau cu toată puterea butoaiele mari. Alții își duceau gălețile pline de apă. Alții râdeau de colegii de drum și duceau mici pahare cu apă.

Procesiunea a intrat în curtea castelului. Fiecare își golea recipientul în rezervorul uriaș, îl punea într-un colț și apoi se îndrepta plin de bucurie spre sala banchetului.

Grătare și vinuri, dansuri și cântece se succed până când, spre seară, stăpânul castelului le-a mulțumit tuturor în cuvinte amabile și s-a retras în apartamentele sale.

“Și surpriza promisă?”, murmurau unii nemulțumiți și deziluzionați. Alții arătau satisfăcuți: “Stăpânul nostru ne-a dăruit cea mai frumoasă sărbătoare!”

Fiecare, înainte de plecare, a trebuit să-și reia recipientul. Atunci au explodat în strigăte care s-au intensificat repede. Exclamații de bucurie. Recipientele fuseseră umplute până sus cu monede de aur! (B. FERRERO, Il Canto del Grillo).

d) Aproape de grădinile publice, loc unde se retrăgea aproape în fiecare zi poetul R.M. Rilke, erau mulți cerșetori, așteptând ceva de pomană. Printre aceștia era o bătrânică, destul de săracă după aspect, dar foarte demnă în atitudine. În buzunarele sale, R.M. Rilke, pe atunci poet tânăr și necunoscut, nu a găsit nici un bănuț. Totuși, bătrâna cerșetoare stătea acolo cu mina întinsă și deschisă. Ce să facă?

Cu o grijă deosebită, tânărul poet a mers să ia un trandafir, cel mai frumos pe care îl putea găsi și i l-a întins. Sărmana femeie s-a emoționat, a vrut să-i sărute mâinile cu afecțiune. Apoi a plecat din grădinile din Luxemburg, strângând în mână trandafirul: pomana cea mai mare și umană pe care a primit-o.

e) “Dați altora și Dumnezeu vă va da vouă: primiți de la el o măsură bună, îndesată și cu vârf. Dumnezeu vă va trata pe voi în același mod în care îi tratați voi pe alții!” (cf. Lc 6,38).

Ritul latin