Predici

1. Introducere

Cine iubeşte slujeşte cu iubire.

Într-o familie erau trei fraţi, toţi ascultători, dar diferiţi între ei.

Primul asculta pentru că îi era teamă de loviturile tatei.

Al doilea asculta pentru că cerea şi primea bani de la părinţi ca răsplată.

Al treilea asculta pentru că îşi iubea familia. Asculta din iubire. Se gândea: “Cel care face parte din familie trebuie să-şi facă cu iubire partea sa”.

După părerea voastră, care dintre cei trei fraţi era cu adevărat cuminte şi bun?

2. Tema

Cine nu slujeşte cu iubire nu este demn de Domnul!

3. Mesajul zilei

Unii lucrează în familie pentru bani, ca menajera; alţii, în schimb, lucrează din iubire, ca mama.

- Mama cere bani de la membrii familiei după ce a pregătit prânzul şi cina, sau după ce a spălat, sau alte treburi în casă? Nu, pentru că este mama! Pentru că îşi iubeşte familia. Pentru că iubeşte în mod gratuit.

Isus, slujitor din iubire.

- Isus ne-a slujit şi ne slujeşte cu iubire:

- – până la a spăla picioarele apostolilor;

- – până la a-şi pune şorţul şi a se aşeza la masă (Lc 12,37);

- – până la a ne pregăti Cina sfântă: Euharistia.

- El a venit să slujească cu iubire, până la a-şi da viaţa.

Asemenea lui Isus, şi noi trebuie să-l slujim pe Dumnezeu cu iubire.

- Este un tribut de iubire generoasă şi gratuită, pe care trebuie să-l dăm Regelui nostru, care s-a făcut slujitor.

- Cine ascultă de Dumnezeu şi nu-şi împlineşte datoriile religioase cu bucurie, ci din teamă, sau din interes, nu a înţeles încă nimic din iubirea pe Dumnezeu o are faţă de el.

- (Este utilă enumerarea câtorva servicii liturgice sau parohiale, ca acela al ministranţilor, al lectorilor, al presei bune etc. şi încurajarea spre îndeplinirea lor cum se cuvinte).

Asemenea lui Isus, şi noi trebuie să-i slujim pe ceilalţi cu iubire.

- În familie, la şcoală, la joacă, nu trebuie să fim leneşi, pretenţioşi, egoişti; trebuie să fim disponibili, generoşi, serviabili.

- Dumnezeu îi iubeşte pe cei care dau cu bucurie. “Fiţi slujitorii unii altora”: în aceasta constă tot creştinismul.

4. Exemple

a) Un eremit sfânt a visat într-o noapte un înger. Avea într-o mână o torţă aprinsă, iar în cealaltă un vas plin cu apă. A întrebat:

- Îngerule din cer, ce vrei să-mi spui? De ce ţii în mână o flacără aprinsă şi un vas cu apă?

Îngerul a răspuns:

- Cu flacăra merg să ard un fotoliu în paradis; cu apa merg să sting flăcările unui posibil foc din iad.

Eremitul a întrebat:

- Şi de ce vrei să îmi iei bucuria paradisului şi teama de iad? Îngerul a încheiat:

- Pentru a vedea dacă iubirea ta faţă de Dumnezeu este adevărată. Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu şi îl slujeşti din interes, pentru a dobândi paradisul, sau de teamă, ca să scapi de flăcările iadului, iubirea ta, cu siguranţă, nu este adevărată!

b) “Dormeam şi visam că viaţa era doar bucurie. M-am trezit şi am văzut că viaţa însemna doar slujire. Am slujit şi am văzut că slujirea era bucurie” (R. TAGORE).

c) Satul de la poalele castelului a fost trezit de glasul vestitorului castelului, care citea o proclamaţie în piaţă: “Stăpânul nostru preaiubit îi invită pe toţi bunii şi fidelii săi supuşi să participe la sărbătoarea aniversării sale. Fiecare va avea o surpriză plăcută. Însă le cere tuturor o mică favoare: cei care participă la sărbătoare să aibă amabilitatea de a aduce puţină apă pentru a umple rezerva castelului, care este goală…”

Vestitorul a repetat de mai multe ori anunţul, apoi s-a întors însoţit de gărzile castelului.

În sat au apărut diferite comentarii.

“Ei! E doar un tiran! Are destui servitori ca să-şi umple rezervorul… Voi duce un pahar cu apă şi va fi suficient!”

“Nu! Întotdeauna a fost bun şi generos! Voi duce un butoi”. “Eu, o găleată!”

În dimineaţa sărbătorii se vedea un cortegiu ciudat urcând spre castel. Unii împingeau cu toată puterea butoaiele mari. Alţii îşi duceau găleţile pline de apă. Alţii râdeau de colegii de drum şi duceau mici pahare cu apă.

Procesiunea a intrat în curtea castelului. Fiecare îşi golea recipientul în rezervorul uriaş, îl punea într-un colţ şi apoi se îndrepta plin de bucurie spre sala banchetului.

Grătare şi vinuri, dansuri şi cântece se succed până când, spre seară, stăpânul castelului le-a mulţumit tuturor în cuvinte amabile şi s-a retras în apartamentele sale.

“Şi surpriza promisă?”, murmurau unii nemulţumiţi şi deziluzionaţi. Alţii arătau satisfăcuţi: “Stăpânul nostru ne-a dăruit cea mai frumoasă sărbătoare!”

Fiecare, înainte de plecare, a trebuit să-şi reia recipientul. Atunci au explodat în strigăte care s-au intensificat repede. Exclamaţii de bucurie. Recipientele fuseseră umplute până sus cu monede de aur! (B. FERRERO, Il Canto del Grillo).

d) Aproape de grădinile publice, loc unde se retrăgea aproape în fiecare zi poetul R.M. Rilke, erau mulţi cerşetori, aşteptând ceva de pomană. Printre aceştia era o bătrânică, destul de săracă după aspect, dar foarte demnă în atitudine. În buzunarele sale, R.M. Rilke, pe atunci poet tânăr şi necunoscut, nu a găsit nici un bănuţ. Totuşi, bătrâna cerşetoare stătea acolo cu mina întinsă şi deschisă. Ce să facă?

Cu o grijă deosebită, tânărul poet a mers să ia un trandafir, cel mai frumos pe care îl putea găsi şi i l-a întins. Sărmana femeie s-a emoţionat, a vrut să-i sărute mâinile cu afecţiune. Apoi a plecat din grădinile din Luxemburg, strângând în mână trandafirul: pomana cea mai mare şi umană pe care a primit-o.

e) “Daţi altora şi Dumnezeu vă va da vouă: primiţi de la el o măsură bună, îndesată şi cu vârf. Dumnezeu vă va trata pe voi în acelaşi mod în care îi trataţi voi pe alţii!” (cf. Lc 6,38).

pr. Pietro Righetto Ritul latin