Predici

1. Introducere

Maica Domenica Mazzarello, în timp ce făcea Calea crucii, s-a oprit în faţa staţiunii cu Simon din Cirene. “Dacă aş fi fost eu acolo – se gândea ea – aş fi alergat să-l ajut! Dar nu eram”… Apoi s-a gândit:

“Dar nu este Domnul şi în surorile mele obosite şi bolnave?”

A întrerupt Calea crucii şi s-a dus la infirmierie… (T.F. Ossana).

2. Tema

“Dă-ne, Doamne, înţelepciunea inimii, pentru a fi cu adevărat ucenicii tăi”.

3. Mesajul zilei

În Evanghelia pe care tocmai am citit-o se repetă de trei ori o frază. Care?

- Nu poate fi ucenicul meu!

De ce repetă Isus de mai multe ori această frază?

- Pentru că îl urma prea multă lume din curiozitate, din interes, din superficialitate, fără o iubire adevărată şi profundă.

Pe scurt, ce spune Isus?

- “Nu vreau cu mine fani, microbişti, oameni superficiali; vreau oameni hotărâţi: eroi ai iubirii, până la moarte!”

- Nu este vorba de o plimbare turistică, ci de a merge spre persecuţie şi moarte. Cel care este nehotărât sau care se teme, să se retragă. Să ne gândim bine: nu hotărâţi cu mărinimie şi fără reflecţie în privinţa alegerii celei mai importante a vieţii voastre: alegerea religioasă!

Dumnezeu ne iubeşte până la moarte, ne iubeşte cu adevărat; nu putem să-l luăm în râs.

- Deoarece Fiul lui Dumnezeu a făcut nemaiauzita alegere de a lua natura omenească, ne-a preferat înaintea bogăţiilor, a comodităţii, a familiei, a vieţii liniştite, a vieţii însăşi; a devenit sărac, umil, persecutat, răstignit: are dreptul să ceară de la noi să-l preferăm mai presus de orice!

Singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu vom reuşi să fim creştini adevăraţi.

- Dacă Dumnezeu nu ne ajută, ne oprim la jumătatea drumului şi suntem demni de a fi luaţi în râs, asemenea constructorului care nu poate termina turnul, asemenea căpitanului care ştie că este învins.

- Dar cu harul lui Dumnezeu, totul este posibil. Şi Dumnezeu este cu noi, pentru că ne vrea fericiţi cu el.

- Cred că este foarte utilă amintirea faptului că micuţul David l-a învins pe Goliat pentru că s-a încrezut în ajutorul lui Dumnezeu (cf. 1Sam 17,4-58).

Aplicaţii practice:

- Isus nu suportă prieteni superficiali, prieteni pe jumătate, prieteni pentru o anumită perioadă de timp, prieteni nehotărâţi: microbişti sau fani lunatici…

- Isus nu suportă asemănări; vrea să fie pe primul loc: înaintea banilor, înaintea comodităţii, înaintea intereselor, chiar dacă sunt familiale.

- Trebuie să ne pregătim cu seriozitate prin rugăciune, prin împlinirea propriilor datorii, slujirea iubitoare gratuită…

- Suntem o mică armată serioasă a păcii, a fraternităţii, a adevăratei bucurii.

4. Exemple

La noi acum nu este nimeni care să ne persecute şi nici care să ne ucidă pentru că suntem creştini, dar şi astăzi, în unele ţări, cel care îl urmează pe Isus, chiar dacă este copil, are de îndurat multe suferinţe. Amintesc câteva fapte sau situaţii.

a) Dacă te iau în râs pentru că mergi la Liturghie, la catehism, la oratoriu, nu te speria, nu te teme să faci o figură proastă: eşti cu Isus! Nu te ruşina niciodată să faci binele, chiar dacă eşti exclus din joc sau din grup.

b) Poetul şi istoricul creştin Prudenţiu povesteşte că a fost denunţat guvernatorului Asclepiade un copil creştin de şapte ani. Ofiţerul roman s-a apropiat de el cu mângâieri, cu promisiuni de bani, cu condiţia să-şi părăsească credinţa şi pe Isus Cristos; dar copilul i-a răspuns: “Inutil, sunt creştin; ascultă”. Şi repeta Crezul. “Gata, urla Asclepiade, acum te voi învăţa eu Crezul”. A chemat-o pe mama lui şi a spus să fie bătut crunt în faţa ei.

Copilul, sub lovituri, continuă să repete: “Cred în Dumnezeu…” Apoi, aproape de moarte, s-a întors spre mama şi i-a spus: “Mi-e sete!” Iar mama: “Curaj, fiul meu, încă puţin şi vei ajunge la izvorul vieţii veşnice, unde Isus îţi va da să bei”. Cei prezenţi au fost mişcaţi de această scenă; singurul care face excepţie este Asclepiade, care, văzându-se învins de un copil, i-a tăiat capul (LUMI).

c) Johnny, un copil neastâmpărat, cu pielea de culoarea abanosului strălucitor, zăcea bolnav de câtva timp într-un spital. Negrul pielii contrasta cu albul patului. Medicii şi surorile ştiau că viaţa copilului era pe sfârşite; nu mai era nici o speranţă omenească de a vedea refăcut acel trupuşor suferind.

Misionarul venea deseori să-l viziteze şi se complăcea să contemple figura acelui îngeraş negru cu ochii vioi, singura oază de viaţă izvorând dintr-un trup terminat.

Au trecut zilele şi firul de speranţă a devenit tot mai slab. Misionarul, chemat de urgenţă de o soră, vine să-l viziteze pe micuţul suferind.

- Johnny, cum îţi merge?

- Părinte, a răspuns copilul, faţa mea refuză să zâmbească în ciuda eforturilor, dar continui să surâd în mine.

A zâmbi în interior, când spasmele împiedică această atitudine în exterior, asta înseamnă să fi înţeles valoarea suferinţei în creştinism.

d) Concluzie

Duhule Sfinte, dă-ne puterea şi curajul de a-l urma întotdeauna pe Isus, cu bucurie, dar şi atunci când suntem chemaţi să facem o jertfă.

pr. Pietro Righetto Ritul latin