Start > Ritul latin > Duminica a XXI-a (pentru copii)

Duminica a XXI-a (pentru copii)

11 September 2010
801 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXI-a de peste an (Anul C)

1. Introducere

O fetiță, fiica unor părinți bogați, a organizat o sărbătoare pentru aniversarea ei. A invitat-o pe învățătoare și aproape toată clasa. Aproape toată, pentru că a omis un băiat. Colega ei de bancă a spus:

- De ce nu l-ai invitat pe Marco?

- Pentru că este sărac și tatăl său este în închisoare, a răspuns ea.

…Această fetiță nu cunoștea, cu siguranță, învățăturile lui Isus (S.J. KLIMEK, Il Vangelo nella vita dei fanciulli, L.D.C.).

2. Tema

Poarta împărăției lui Dumnezeu este îngustă: trec prin ea doar cei “mici”, conform Evangheliei.

3. Mesajul zilei

Dragii mei prieteni, care vreți cu inimi deschise să-l ascultați pe Isus, astăzi, în numele său, trebuie să vă spun un lucru frumos, dar greu. Ați auzit deseori în Evanghelie fraza: “Primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”. Ce înseamnă?

- Isus voia să spună prin această frază: Mulți dintre cei care în timpurile sale păreau a fi mai demni să intre în împărăția lui Dumnezeu nu vor intra, de exemplu, mulți dintre scribi, dintre farisei, dintre reprezentații oficiali ai religiei.

De ce?

- Se credeau sfinți, bogați în merite, dar îi disprețuiau pe cei care erau mai săraci din punct de vedere spiritual, mai nefericiți, mai păcătoși: și în cer nu se intră dacă frații nu sunt iubiți. Nu este primit de Dumnezeu și nu poate intra în împărăția sa cel care pretinde că îl slujește pe Dumnezeu și în scurt timp îi disprețuiește pe fiii săi mai slabi. Cine îl iubește pe Dumnezeu trebuie să-i iubească și pe fiii săi, deveniți frați.

- După părerea unor cercetători ai Bibliei, faimoasa parabolă a banchetului de nuntă ar arăta cum primii invitați, nobili și prieteni ai regelui, nu au vrut să ia parte la căsătoria fiului, pentru că erau invitați la masa solemnă și cei păcătoși, răi, șchiopi, orbi, handicapați. Și le era rușine să stea cu acești frați nefericiți.

Iată de ce apar cele două afirmații frumoase în Evanghelia de astăzi:

- Împărăția lui Dumnezeu este deschisă tuturor;

- Împărăția lui Dumnezeu are poarta îngustă.

La întrebarea pe care i-o pune cineva lui Isus: “Sunt puțini cei care se mântuiesc?” Isus răspunde: “Nu, sunt foarte mulți, din toate părțile lumii: din Orient și din Occident, din nord și din sud. Toți sunt invitați să se așeze cu Dumnezeu la masă!”

- Dragul meu, și tu ești invitat! Te invit astăzi în numele lui Dumnezeu: “N., vrei să vii la nunta Fiului meu? Te aștept! Semnat: Dumnezeu”.

- Însă Isus adaugă: Împărăția lui Dumnezeu are poarta îngustă: nu pot intra toți. Intră numai cei mici după Evanghelie, cei care se simt săraci în spirit și sunt deschiși harului lui Dumnezeu; cei care se întristează pentru propriile păcate și invocă mântuirea lui Dumnezeu; cei care îl primesc pe Isus și evanghelia sa.

- Nu pot intra pe poarta cea îngustă a împărăției cei care au valize și genți pline de bogății; cei care se consideră “grași” din punct de vedere spiritual. Nu reușește să intre pe poarta cea îngustă cel umflat de orgoliu și de invidie…

“Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor!”

4. Exemple

“Care fiu nu este corectat de tatăl?” (cf. a doua lectură).

În cartea sa, în mare parte autobiografică, cu titlul Doamna Tereza, publicată în 1977, Giovanni Mosca (umorist faimos și ilustrator dispărut în anii ’70) vorbește și despre tatăl ei, funcționar de stat, pe care s-a dus odată să-l viziteze la birou. “Am deschis un sertar de la biroul său, am scos un creion albastru și roșu, ascuțit la ambele capete, și mi l-am pus în buzunar. Am plecat. Drumul era scurt. Începe de pe strada 20 septembrie și coboară prin Quattro Fontane, la mică distanță de piața Barberini. Dar, ajunși la treizeci de pași de casă, chiar în fața gardului grădinii palatului Barberini, i-au zis: «Tată, vezi ce am luat?» și i-am arătat creionul.

Nu a spus nici un cuvânt. M-a luat de mână și ne-am întors. Era la sfârșitul lui februarie, când este deja primăvară la Roma și treci cu plăcere de la soare la umbră pentru a te bucura de frigul care începe să dispară. Simt și acum plăcerea acelei senzații. Ne-am întors la birou și tatăl meu mi-a spus: «Pune creionul înapoi». L-am luat, l-am pus înapoi în sertar, iar el mi-a spus: «Aceste creioane nu sunt ale noastre, ci ale statului. Pot să le folosesc numai pentru că scriind cu ele, îl slujesc, dar tu, luându-le pentru că îți plac, ai face un furt, ai fi un hoț», și a pronunțat cuvântul subliniindu-l cu gravitate.

Datorită tatălui meu, iată-mă onest. Am făcut totul pentru a-mi lua această etichetă de pe spate. Nu am reușit? Îmi cer scuze de la el și de la mine”.

Ritul latin