Predici

1. Introducere

O fetiţă, fiica unor părinţi bogaţi, a organizat o sărbătoare pentru aniversarea ei. A invitat-o pe învăţătoare şi aproape toată clasa. Aproape toată, pentru că a omis un băiat. Colega ei de bancă a spus:

- De ce nu l-ai invitat pe Marco?

- Pentru că este sărac şi tatăl său este în închisoare, a răspuns ea.

…Această fetiţă nu cunoştea, cu siguranţă, învăţăturile lui Isus (S.J. KLIMEK, Il Vangelo nella vita dei fanciulli, L.D.C.).

2. Tema

Poarta împărăţiei lui Dumnezeu este îngustă: trec prin ea doar cei “mici”, conform Evangheliei.

3. Mesajul zilei

Dragii mei prieteni, care vreţi cu inimi deschise să-l ascultaţi pe Isus, astăzi, în numele său, trebuie să vă spun un lucru frumos, dar greu. Aţi auzit deseori în Evanghelie fraza: “Primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”. Ce înseamnă?

- Isus voia să spună prin această frază: Mulţi dintre cei care în timpurile sale păreau a fi mai demni să intre în împărăţia lui Dumnezeu nu vor intra, de exemplu, mulţi dintre scribi, dintre farisei, dintre reprezentaţii oficiali ai religiei.

De ce?

- Se credeau sfinţi, bogaţi în merite, dar îi dispreţuiau pe cei care erau mai săraci din punct de vedere spiritual, mai nefericiţi, mai păcătoşi: şi în cer nu se intră dacă fraţii nu sunt iubiţi. Nu este primit de Dumnezeu şi nu poate intra în împărăţia sa cel care pretinde că îl slujeşte pe Dumnezeu şi în scurt timp îi dispreţuieşte pe fiii săi mai slabi. Cine îl iubeşte pe Dumnezeu trebuie să-i iubească şi pe fiii săi, deveniţi fraţi.

- După părerea unor cercetători ai Bibliei, faimoasa parabolă a banchetului de nuntă ar arăta cum primii invitaţi, nobili şi prieteni ai regelui, nu au vrut să ia parte la căsătoria fiului, pentru că erau invitaţi la masa solemnă şi cei păcătoşi, răi, şchiopi, orbi, handicapaţi. Şi le era ruşine să stea cu aceşti fraţi nefericiţi.

Iată de ce apar cele două afirmaţii frumoase în Evanghelia de astăzi:

- Împărăţia lui Dumnezeu este deschisă tuturor;

- Împărăţia lui Dumnezeu are poarta îngustă.

La întrebarea pe care i-o pune cineva lui Isus: “Sunt puţini cei care se mântuiesc?” Isus răspunde: “Nu, sunt foarte mulţi, din toate părţile lumii: din Orient şi din Occident, din nord şi din sud. Toţi sunt invitaţi să se aşeze cu Dumnezeu la masă!”

- Dragul meu, şi tu eşti invitat! Te invit astăzi în numele lui Dumnezeu: “N., vrei să vii la nunta Fiului meu? Te aştept! Semnat: Dumnezeu”.

- Însă Isus adaugă: Împărăţia lui Dumnezeu are poarta îngustă: nu pot intra toţi. Intră numai cei mici după Evanghelie, cei care se simt săraci în spirit şi sunt deschişi harului lui Dumnezeu; cei care se întristează pentru propriile păcate şi invocă mântuirea lui Dumnezeu; cei care îl primesc pe Isus şi evanghelia sa.

- Nu pot intra pe poarta cea îngustă a împărăţiei cei care au valize şi genţi pline de bogăţii; cei care se consideră “graşi” din punct de vedere spiritual. Nu reuşeşte să intre pe poarta cea îngustă cel umflat de orgoliu şi de invidie…

“Fericiţi cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!”

4. Exemple

“Care fiu nu este corectat de tatăl?” (cf. a doua lectură).

În cartea sa, în mare parte autobiografică, cu titlul Doamna Tereza, publicată în 1977, Giovanni Mosca (umorist faimos şi ilustrator dispărut în anii ’70) vorbeşte şi despre tatăl ei, funcţionar de stat, pe care s-a dus odată să-l viziteze la birou. “Am deschis un sertar de la biroul său, am scos un creion albastru şi roşu, ascuţit la ambele capete, şi mi l-am pus în buzunar. Am plecat. Drumul era scurt. Începe de pe strada 20 septembrie şi coboară prin Quattro Fontane, la mică distanţă de piaţa Barberini. Dar, ajunşi la treizeci de paşi de casă, chiar în faţa gardului grădinii palatului Barberini, i-au zis: «Tată, vezi ce am luat?» şi i-am arătat creionul.

Nu a spus nici un cuvânt. M-a luat de mână şi ne-am întors. Era la sfârşitul lui februarie, când este deja primăvară la Roma şi treci cu plăcere de la soare la umbră pentru a te bucura de frigul care începe să dispară. Simt şi acum plăcerea acelei senzaţii. Ne-am întors la birou şi tatăl meu mi-a spus: «Pune creionul înapoi». L-am luat, l-am pus înapoi în sertar, iar el mi-a spus: «Aceste creioane nu sunt ale noastre, ci ale statului. Pot să le folosesc numai pentru că scriind cu ele, îl slujesc, dar tu, luându-le pentru că îţi plac, ai face un furt, ai fi un hoţ», şi a pronunţat cuvântul subliniindu-l cu gravitate.

Datorită tatălui meu, iată-mă onest. Am făcut totul pentru a-mi lua această etichetă de pe spate. Nu am reuşit? Îmi cer scuze de la el şi de la mine”.

pr. Pietro Righetto Ritul latin