Predici

1. Introducere

În timpul primelor cruciade, când se duceau războaie între urmaşii lui Isus şi cei ai lui Mahomed, într-o grotă din Isola di Lampedusa, din sudul Siciliei, trăia un bătrân faimos.

El îngrijea două altare de cult diferite: unul cu Isus răstignit, celălalt cu nişa lui Mahomed, în faţa celor două altare ţinea întotdeauna o candelă aprinsă şi o perdea care le ascundea.

Când era găsit de un cavaler creştin, îi arăta altarul Celui Răstignit; când era găsit de un cavaler maur, îi arăta altarul lui Allah. Aşa credea că îi mulţumeşte pe toţi şi primea daruri de la toţi… dar nu de la Dumnezeu şi nici de la oameni, care îl cunoşteau ca trădător.

2. Tema

Alegerea cea mai importantă din viaţă este aceasta: “Cu binele sau cu răul?”, sau mai exact, “Cu Isus sau împotriva lui Isus?”

3. Mesajul zilei

Regele păcii aduce dezbinare. Isus este persoana cea mai iubită şi cea mai urâtă; cea mai binecuvântată şi cea mai blestemată.

- Când s-a născut, în jurul ieslelor erau două tabere: sunt alături de el păstorii, magii etc.; alături de el sunt şi Irod şi sfetnicii lui.

- Când a fost prezentat la templu, Simeon a spus: “Acest copil este pus spre căderea şi spre ridicarea multora: va fi semn de contradicţie pentru a descoperi gândurile secrete ale inimilor”.

- Când Isus predica, unii îl ascultau cu iubire, alţii căutau să-l omoare.

- Când Isus a fost răstignit, unii i-au demonstrat iubirea lor, alţii toată ura lor.

- Chiar şi în jurul ucenicilor lui Isus s-au format două tabere: ucenicii care primeau cu iubire evanghelia şi persecutorii care o refuzau, şi care, deseori, erau cei mai mulţi. Aşa a fost şi cu profeţii (cf. Ieremia în prima lectură), cu Ioan Botezătorul, cu apostolii, cu sfântul Ştefan, cu martirii… până în zilele noastre.

- Şi astăzi în lume sunt două tabere: cei care cred cu adevărat în Cristos şi cei care îl reneagă, îl înjură şi îl persecută în discipolii săi.

- Dar de ce sunt persecutaţi Isus şi cei care îl urmează, care predică iubirea?

Medicul divin face operaţii.

- Isus este eliberator: pentru a-i elibera pe cei oprimaţi, trebuie să lupte împotriva agresorilor.

- Isus este iubire: dacă inima noastră este bolnavă de ură, el trebuie să dezrădăcineze răul.

- Isus este adevărul: dacă mintea noastră este bolnavă de eroare, trebuie să o opereze.

- Isus este bunătatea: dacă viaţa noastră este bolnavă de egoism, el trebuie să o opereze.

Aşa ne ajută să ne vindecăm; aşa vindecă omenirea.

- Isus aduce, ca să spunem aşa, războiul, ca să domnească numai el şi să domnească adevărata pace.

Trebuie să ne hotărâm în privinţa lui Isus.

- Isus a venit pentru a aduce focul Duhului Sfânt şi vrea să planteze iubirea, adevărul, pacea, bunătatea în inimile noastre şi în lume; vrea să ardă ura, greşeala, răutatea, războiul.

- Dacă vrem o lume mai bună, trebuie să ne hotărâm o dată pentru totdeauna, chiar cu preţul unor sacrificii, să fim de partea lui Isus.

- Nu putem fi nehotărâţi, asemenea bătrânului din Lampedusa.

- Cine nu alege va sfârşi asemenea măgarului lui Buridan!

Doamne, ajută-ne să te alegem pe tine!

4. Exemple

a) Într-o zi, un negru s-a prezentat la un misionar pentru a cere puţină făină. Bunul preot i-a dat o oarecare cantitate într-un vas.

Întors la colibă, negrul a găsit în mână o monedă de argint. A doua zi, s-a dus la misiune pentru a spune:

- Părinte, toată noaptea n-am putut avea nici un minut de somn… În mine este un om bun şi unul rău. Omul bun spunea: Moneda găsită în mână nu este a ta; trebuie să o duci stăpânului!… Cel Rău spunea: Stăpânul ţi-a dat totul: vasul, făina şi banul. Păstrează şi banul şi cumpără ţuică… Pentru a redobândi pacea lui Isus, îţi aduc înapoi banul.

b) Învăţătoarea ne-a dat să citim o carte dăunătoare pentru noi, deoarece este anti-creştină. M-am gândit că, în acest caz, trebuie să ascult mai curând de Dumnezeu decât de învăţătoare. De aceea, după ce am citit câteva pagini, am pus-o deoparte. A sosit ziua în care trebuia să prezentăm rezumatul cărţii. Am intrat în clasă, m-am rugat în şoaptă, spunând: “Pentru tine, Isuse”. Apoi, pentru a-i arăta bunăvoinţa mea învăţătoarei, am şters bine tabla. Lecţia a început cu întrebarea: “Cine nu a citit cartea?” Am ridicat mâna şi am spus că nu o citisem. Învăţătoarea, surprinsă, m-a întrebat dacă doar nu am terminat-o. “Nu, nu am citit-o deloc”. Şi mai surprinsă, m-a întrebat de ce. Am răspuns: “Cred că această carte este nepotrivită pentru noi”. Mă temeam că colegii şi colegele mele vor fi, cu siguranţă, împotriva mea la discuţie. În schimb, dimpotrivă, am descoperit că toţi erau de acord cu mine; pentru că sunt cea mai mică din clasă, mi-ar fi dăunat.

Învăţătoarea mi-a spus: “Edna, vreau să respect părerea ta şi, de aceea, nu-ţi voi pune notă”. Auzind cuvintele ei, m-am convins că lumea are nevoie nu atât de fetiţe care spun “da”, cuminţi, ci de fetiţe curajoase, care trăiesc pentru Dumnezeu.

Întoarsă acasă, i-am mulţumit lui Isus pentru ce se întâmplase la şcoală, pentru că el mi-a dat puterea de a-mi exprima opinia. Mai târziu, acea carte a fost scoasă din programele scolastice (S.J. KLIMEK, Ragazze controcorrente).

pr. Pietro Righetto Ritul latin