Start > Ritul latin > Duminica a XXXI-a (C)

Duminica a XXXI-a (C)

11 September 2010
1,652 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a XXXI-a de peste an (Anul C)

Călătoria către Ierusalim se apropie de sfârșit. În curând Isus se va afla în Cetatea în care destinul lumii va fi pecetluit. De aceea Isus anunță încă o dată ucenicilor săi: Iată că urcăm la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise de profeți despre Fiul omului… (Lc 18,31). Această atmosferă conferă gesturilor Învățătorului o trăsătură aparte. La porțile Ierihonului El vindecă un orb care l-a salutat cu titlul de Fiul lui David. Un astfel de titlu proclamă cu anticipație (printr-un orb) ceea ce mai marii Ierusalimului vor refuza să recunoască (să vadă) în persoana lui Isus, pe Mesia/Cristos.

Pe drumul pe care Isus îl străbate își face apariția un om, Zaheu. El este un vameș și nu unul oarecare, ci șeful colectorilor de impozite din regiune (mai important, și deci și mai detestat, decât cel din parabola duminicii trecute). Acesta dorea nespus de mult să-l vadă pe Isus. Or, prin verbul pe care îl utilizează, sfântul Luca vrea să exprime mai mult decât o simplă curiozitate. El exprimă dorința de a-L cunoaște și de a crede în Cel în care întrezărește, aidoma orbului de la poarta cetății, pe trimisul lui Dumnezeu. Pentru a-L vedea pe Isus Zaheu, care era mic de statură, se urcă într-un sicomor ale cărui ramuri joase facilitează cățărarea către vârf. (Contemplând imaginea lui Zaheu urcat în sicomor, sfântul Ambroziu va exclama într-una din predicile sale celebre: Zaheu în sicomor… este rodul nou al unui nou anotimp…)

Ajuns în dreptul “sicomorului roditor” Isus îi va spune lui Zaheu: …coboară repede, căci astăzi trebuie să intru în casa ta! Gestul lui Isus este cât se poate de surprinzător dat fiind că acest vameș este un excomunicat al societății, un proscris căruia nimeni nu i-ar păși pragul casei și nici nu ar accepta să stea la masă cu el. Dar de vreme ce, pentru orientali, a sta la masa cu cineva înseamnă a-i exprima prietenia, Isus intrând în casa lui Zaheu vrea să-i exprime prietenia lui Dumnezeu, iertarea Lui.

Zaheu îl primește pe Isus, plin de bucurie. Bucuria lui nu este alta decât cea mesianică pe care a simțit-o și Maria atunci când l-a auzit pe înger spunându-i: Bucură-te, Marie… Domnul este cu tine! Este bucuria mulțimilor în fața minunii vindecării orbului. Domnul se arată fidel față de promisiunile făcute poporului său. Timpul mântuirii a sosit. Înțelegem acest lucru din faptul că atunci când lumea îl consideră pe Zaheu un exclus de la mântuire, Isus Cristos, în fața gesturilor de adevărată convertire ale vameșului (despăgubirea celor nedreptățiți și ajutorul promis săracilor), îl reintegrează poporului ales proclamându-l un fiu al lui Abraham.

Așadar, astăzi a intrat mântuirea în această casă… Este vorba de acel astăzi în care ajunge mânuirea lui Dumnezeu la cei care Îl caută, acel astăzi în care iubirea divină se manifestă în Isus Cristos venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut.

Ritul latin