Start > Ritul latin > A VI-a duminică după Paști (pentru copii)

A VI-a duminică după Paști (pentru copii)

9 April 2010
1,184 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a VI-a după Paște (Anul C)

1. Introducere

În apropiere de Chester, în Anglia, ziaristul George Borrow trecea prin fața unei caravane de țigani, când a fost confundat de oameni cu un preot. I-au spus: “Domnule preot, sau pastor, ce sunteți, rămâneți puțin cu noi, spuneți-ne un cuvânt bun, vorbiți-ne puțin despre Domnul atotputernic”. “Nu sunt ministru, nici pastor. Sunt un laic”, a răspuns Borrow. “Domnul să fie cu voi”, e tot ce vă pot spune și, continuându-și drumul, le-a aruncat copiilor câteva monede. Dar o țigancă a strigat după el: “Țineți-vă banii, dați-ni-l în schimb pe Dumnezeu!” (P. REGINALDO FRASCISCO).

2. Tema

“Vom veni și noi la el și vom locui alături de el”. Este frumos să îl ai pe Dumnezeu în inimă, dar este și mai frumos să te simți în inima lui Dumnezeu!

3. Mesajul de astăzi

Diferite învățături.
- Ați identificat învățăturile lui Isus din Evanghelia de astăzi?
- Vă mai amintiți vreuna dintre mărturisirile făcute de Isus apostolilor la cina de pe urmă, înainte de moarte? (Cereți răspunsuri, orientându-le).
Orientați spre următoarele indicații, apoi ilustrați pe scurt:
- Numai cel care ascultă de cuvântul lui Isus îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu. “Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu”.
- Duhul Sfânt va fi învățătorul nostru. “Mângâietorul vă va învăța totul și vă va aminti tot ce v-am spus”.
- Isus ne lasă pacea “sa”: pace diferită, mai profundă: armonie în comuniune de iubire. “Pace vouă, pacea mea v-o dau vouă…”
- Isus se întoarce la Tatăl… merge să ne pregătească un loc. Să ne pregătim pentru înălțarea lui Isus la cer.
O revelație deosebită.
- Printre multele învățături ale lui Isus, ne oprim asupra uneia, cea mai importantă. Isus vorbește despre Preasfânta Treime! Dumnezeu își face sălaș în inimile noastre, în viața noastră:
- – ca Tată… și ne face fii ai săi;
- – ca Fiu… și ne face frații săi;
- – ca Duh Sfânt… și ne ajută să creștem în iubire față de Dumnezeu și față de frați, ca într-o singură familie.
- Dumnezeu ne iubește cu toate calitățile iubirii, până la a stabili cu fiecare dintre noi adevărate raporturi de “rudenie” și la a locui în noi, a-și stabili lăcaș în inimile noastre.
- Prezent pretutindeni, Dumnezeu-Treime este în noi cu un raport de iubire prietenească.
Noi suntem “temple ale lui Dumnezeu”, “bisericile lui Dumnezeu”, confidenții, oaspeții lui Dumnezeu!
- Dacă inima noastră este templul lui Dumnezeu – “Sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi” – datorăm trupului nostru respect, grijă, curățenie, educație, puritate…
- Dacă Dumnezeu-Treime locuiește în noi, trebuie să avem grijă maximă față de sufletul nostru, pentru a-l ține curat de păcat și plin de iubire. A trăi în prezența lui Dumnezeu, pentru a asculta inspirațiile sale, este o datorie dulce și delicată, care aduce bucurie, dar cere și multă angajare spirituală. “Amintește-ți, creștinule, de
- demnitatea ta divină și nu o degrada niciodată cu fapte nedemne”.
- Un frate l-a întrebat pe directorul său spiritual: “Care este cel mai mare păcat pe care îl poate face omul?” I-a răspuns: “Să uite că este fiul lui Dumnezeu”.
Concluzie: Isus înviat ne dă o viață nouă, divină, cu realități cerești și veșnice minunate. Să-l rugăm pe Duhul lui Isus să ne ajute și pe noi să le înțelegem.

4. Exemple

a) Eu sunt Biserică!

În China, în timpul persecuției împotriva creștinilor, soldații, după ce au arestat preotul și surorile, au distrus și biserica satului.
Un copil chinez, care nu știa nimic despre toate acestea, s-a apropiat de biserica distrusă, dar soldații, cu privirea urâtă și cu arme în mâini, l-au oprit, întrebându-l:
- Unde mergi? Ce vrei să faci aici?
- Vin la catehism, a răspuns.
- Nu se mai face catehism!
- Vreau să merg să-l văd pe misionar.
- Misionarul nu mai este: l-am dus la închisoare.
- Atunci vreau să intru în biserică!
- Nu vezi că am distrus-o? Nu mai este biserică!
Copilul, uimit și îndurerat, a tăcut. Dar, după câteva clipe, a spus cu seninătate:
- Ați spus că nu mai este biserică? Dar eu sunt botezat, sunt din familia lui Dumnezeu, în mine locuiește Duhul Sfânt… Eu sunt biserică! (EMILIANO D’ANGELO)

b) – Numai universul poate să te cuprindă, soare, și totuși, visez să te închid în inima mea. Sunt prea mică pentru tine, Doamne; de aceea, sunt lacrimă perenă.
Micuței picături de rouă, soarele i-a răspuns:
- Lumea mea este fără margini, și totuși, vreau să mi te dăruiesc. Voi deveni doar o scânteie și te voi umple. Din inima ta mică va străluci toată lumina mea (R. TAGORE).

c) A deveni imagine a lui Isus, Fiul Tatălui

Imediat după moarte, un sfânt s-a prezentat la porțile împărăției glorioase a lui Dumnezeu. A bătut și glasul lui Isus înviat a întrebat:
- Cine ești?
Iar acela a răspuns:
- Sunt eu, nu mă cunoști? Pot intra?
Nici un răspuns, iar porțile rămân închise.
Prietenul lui Isus, cuprins de tristețe, s-a gândit:
- Cred că mai am ceva de ispășit în purgatoriu, și a plecat. Dar s-a răzgândit și și-a spus: “Nu am răspuns bine”.
Se întoarce voios, bate din nou la porțile paradisului și Isus întreabă din nou:
- Cine ești?
- Tu ești, Isuse, cel pe care l-am copiat toată viața mea!
Atunci s-au deschis porțile împărăției bucuriei, unde intră numai frații “gemeni” ai lui Isus înviat.

Ritul latin