Predici

1. Introducere

Astăzi este sărbătoarea lui Isus, păstorul cel bun. Astăzi este ziua mondială a vocaţiilor.
Pentru a-l înţelege pe Isus înviat, pentru a înţelege chemarea creştină la preoţie, la viaţa consacrată, la căsătorie, trebuie să ne rugăm Duhului Sfânt (cf. exemplele).

2. Tema

“Aleluia. A înviat Păstorul cel bun, care şi-a dat viaţa pentru oile sale”.
Sau: “Cine face parte dintr-o familie, trebuie să-şi facă partea sa”.

3. Mesajul zilei

În prima lectură, luată din Faptele Apostolilor, ni se spune că mântuirea lui Dumnezeu nu se adresează numai evreilor, ci şi păgânilor. Mântuirea lui Dumnezeu este pentru toţi. Răscumpărarea înfăptuită de Cristos este pentru toţi.
- Isus vrea ca evanghelia sa să fie vestită tuturor oamenilor. De aceea, are nevoie de colaboratori!
În a doua lectură, luată din Apocalips, ne este descris paradisul: este lipsit de durere, e plin de bucurie, plin de persoane din toate popoarele şi rasele.
- Isus vrea ca paradisul să fie plin de oameni. De aceea, are nevoie de colaboratori.
În Evanghelie, Isus ne dă o mare asigurare: Este păstorul cel bun, care vrea să-şi îngrijească turma în orice fel.
- Isus vrea ca nici un om să nu se piardă. De aceea, are nevoie de colaboratori.
Eşti chemat să fii colaboratorul lui Isus pentru a mântui lumea. Fiecare dintre noi, întrucât face parte din turma lui Isus, trebuie să-şi facă partea sa.
- Toţi avem o chemare: să colaborăm la împărăţia lui Dumnezeu, pentru a o face plină, perfectă.
- – Există o chemare la căsătorie, proprie tatei şi mamei: să dea fii împărăţiei lui Dumnezeu, educându-i, dându-le exemplu de viaţă creştină.
- – Există o chemare la preoţie, proprie preoţilor: să fie păstori ai Bisericii…
- – Există o chemare la viaţa consacrată, proprie călugărilor şi călugăriţelor: să se pună în slujba iubirii lui Isus şi a propriilor fraţi.
- Mai există o chemare la sfinţenie, proprie tuturor creştinilor. Toţi suntem “piese dintr-un puzzle“. Nu putem să ne sustragem: nu ar mai fi complet tabloul. Nu putem schimba locul sau destinaţia. Cu toţii trebuie să fim la locurile noastre, trebuie să ne facem partea noastră.
Toţi suntem chemaţi să fim sfinţi, aşa cum sfânt este Tatăl nostru din ceruri… Toţi suntem chemaţi să trăim ca fii ai lui Dumnezeu.

4. Exemple

a) Papa Ioan Paul al II-lea ne-a făcut această mărturisire:

Pe la zece sau doisprezece ani, eram ministrant, dar, trebuie să mărturisesc, nu eram prea sârguincios. Mama mea nu mai trăia…
Tatăl meu, dându-şi seama de lipsa mea de disciplină, mi-a spus într-o zi: “Nu eşti un ministrant bun. Nu te rogi destul Duhului Sfânt. Trebuie să îl rogi!” Şi mi-a arătat o rugăciune. Nu am uitat-o niciodată. A fost cea mai mare lecţie spirituală, cea mai durabilă şi cea mai puternică din toate cele pe care le-am putut scoate apoi din lecturile sau învăţăturile pe care le-am primit. Rezultatul acelei lecţii din copilărie este enciclica despre Duhul Sfânt.

b) Fiecare dintre noi îşi are locul său, chemarea sa, în împărăţia lui Dumnezeu.

A fost odată un fragment dintr-un puzzle care căzuse în spatele frigiderului şi pe care nu a reuşit nimeni să îl găsească. Era un fragment dintr-un puzzle foarte mare: avea forma unui omuleţ şi avea pe spate un desen curios galben, maro, roşu şi alb.
A stat mult timp în spatele frigiderului, încât uitase şi ce este. Totuşi, a hotărât să se numească “Bucăţică”. A privit în jur: toate celelalte lucruri pe care le vedea erau obiecte clar conturate. Masa era masă, scaunul era scaun, chiar şi pisica era pisică. Dar el ce era? Aşa, a hotărât să plece să descopere.
Cu picioarele sale rotunde, a ieşit în grădină şi a început cercetarea.
A văzut că nu era nici o bucăţică de piatră, nici o picătură din fântână şi nici o aşchie de lemn. Şi aşa mai departe. După lungi căutări, s-a oprit printre cioburile unei sticle din mijlocul străzii.
A trecut pe acolo un copil cu bicicleta şi, pâsss!, i s-a spart un cauciuc.
- O, nu! a spus copilul şi a privit în jos. Printre bucăţile de sticlă spartă a văzut “Bucăţica”; a luat-o şi a fugit în casă, strigând:
- Mamă, mamă, l-am găsit! Am găsit fragmentul din puzzle-ul meu. Într-o clipă, “Bucăţică” era îmbrăţişat de multe fragmente ca şi el, şi cu o bucurie imensă a înţeles că se terminase căutarea lui. Acum ştia ce este! Acum aveau un sens şi petele colorate de pe spatele lui: galben şi maro erau părţi din blana

unui tigru, roşul şi albul erau părţi din dinţi şi din gura deschisă.
Toate fragmenţelele trebuiau să formeze un tigru magnific din junglă.
- Bine ai venit! Te aşteptam! au strigat în cor toate celelalte fragmente din puzzle. Ne lipseai mult!
- Şi voi mi-aţi lipsit mult, fraţii mei! a spus “Bucăţică”, în culmea fericirii (Rezumat şi adaptare din B. FERRERO, Diciassette storie col nocciolo, L.D.C.).

c) Rugăciune pentru vocaţii, luată din Catehismul C.E.I. “Sarete miei testimoni“.

Tată, dăruieşte-ne
Duhul iubirii,
Duhul Fiului tău.

Duh al înţelepciunii,
Dăruieşte-ne lumină,
Pentru a alege cu bucurie
Căile Domnului.

Duh al înţelegerii,
Fă-ne capabili să citim
Voinţa Domnului
În împrejurările vieţii.

Duh al sfatului,
Condu-ne cu docilitate
Pe calea vieţii.

Duh al tăriei,
Dă-ne curajul să mărturisim credinţa
În orice împrejurare a vieţii.

Duh al ştiinţei,
Arată-ne drumul
Pe care ni l-a ales Dumnezeu.
Duh al evlaviei,
Fă să creştem mereu
În prietenie şi comuniune
Cu Domnul.

Duh al sfintei frici de Dumnezeu,
Deschide-ne inimile
Încrederii şi respectului faţă de Domnul.

pr. Pietro Righetto Ritul latin