Predici

1. Introducere

În numele lui Isus, Crăciun fericit tuturor, iubiţi copii. Îngerii ne aduc vestea bucuriei depline şi a speranţei naşterii Mântuitorului.

Cu câtva timp în urmă, a fost răpit afaceristul lombard Giuseppe Soffiantini. Timp de câteva luni a fost constrâns să trăiască într-un cort mic. Într-o zi, după eliberare, într-o adunare de rugăciune, a mărturisit: “Am avut atâtea momente cu adevărat triste: dar providenţa, pentru a mă încuraja, mi-a dăruit un semn delicat al asistenţei ei. În pădurea în care m-au ascuns răpitorii erau păsări. Una dintre acestea intra de fiecare dată în micul cort, zbura în jurul meu, mă privea fără teamă, parcă pentru a-mi da speranţă… Şi apoi pleca, pentru a se întoarce şi altă dată să mă mângâie…”

Şi nouă, prizonieri ai răului, astăzi îngerii ne dau o veste fericită. Care?

2. Tema

“Astăzi s-a născut Mântuitorul nostru!”

3. Mesajul zilei

Ghici ghicitoare cine este în faţa ieslei mele:

- 1. Cel mai mare şi cel mai mic; cel mai mic şi cel mai mare! Cine este? (Aşteptaţi răspunsurile. Apoi comentaţi-le)

- 2. Cel mai bogat şi cel mai sărac; cel mai sărac şi cel mai bogat. Cine este? (Aşteptaţi răspunsurile. Apoi comentaţi-le)

- 3. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om; fiul omului a devenit fiul lui Dumnezeu! (Aşteptaţi răspunsurile. Apoi comentaţi-le)

Dumnezeu i-a trimis omului trei “scrisori” pentru a-i face cunoscută iubirea sa.

- Prima a desenat-o, a sculptat-o, a creat-o, pentru a se face înţeles şi de cei care nu ştiu să citească.

- – Privind universul, opera mâinilor lui Dumnezeu, gustăm ceva din măreţia, frumuseţea, ştiinţa, bunătatea lui Dumnezeu, Tatăl nostru.

- – Privindu-i în faţă pe părinţii noştri, creaţi după imaginea lui Dumnezeu, întrevedem paternitatea lui Dumnezeu.

- – În prima scrisoare: universul, avându-l ca rege pe om, a fost imprimat de Dumnezeu cu un cuvânt scris cu litere mari: IUBIRE.

- A doua scrisoare Dumnezeu a imprimat-o pe sulurile poporului lui Dumnezeu: este un volum gros, compus din 73 de cărţi.

- – Acesta cuprinde o istorie a iubirii pe care Dumnezeu o are faţă de oameni.

- – L-a încredinţat profeţilor şi apostolilor, ca să-l ducă omenirii întregi.

- – În sinteză, ce este scris în Biblie? Ce cuvânt ne este transmis? IUBIREA.

- A treia scrisoare, cea mai frumoasă, Dumnezeu a scris-o prin prezenţa însăşi a lui Isus în mijlocul nostru.

- – Isus este o imagine vie a lui Dumnezeu: “Cine mă vede pe mine îl vede pe Tatăl meu”.

- – “După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul!”

- – Pruncul Isus din iesle, cu braţele sale deschise, ne spune: “Vă iubesc”.

4. Exemple

a) În melodrama sa, Amahl şi regii magi, Gian Carlo Menotti prezintă această legendă:

Regii magi, în timpul călătoriei lor lungi în căutarea lui Isus, au fost constrânşi să se oprească într-o casă săracă, unde trăia o femeie, al cărei fiu, schilod, era constrâns să umble în cârje.

În inima nopţii, în timp ce magii dormeau, sărmana femeie, pentru a avea un pic de speranţă în viitor, a furat din sacul lui Melchior un pic de aur.

După ce a descoperit furtul, generosul mag a spus:

- Femeie, te iert, din iubire faţă de fiul tău. Dar să ştii că Amahl nu are nevoie de aur, ci de iubire!

Atunci femeia, ruşinată, a dat înapoi banii, iar copilul a propus:

- Bogaţilor şi amabililor domni, mergeţi cu daruri în căutarea lui Isus. Şi mie mi-ar plăcea să-i dăruiesc ceva Mântuitorului lumii, dar nu am nimic… Însă, dacă vreţi, îi dăruiesc două lucruri dintre cele mai umile pe care le am: cârjele.

Spunând acestea, le dădu cârjele regilor magi ca să le ducă marelui Rege, născut la Betleem. În acea clipă, Amahl a reuşit să rămână în picioare fără cârje, ba chiar să meargă, să alerge, să sară liber. Generozitatea lui faţă de Isus l-a vindecat complet.

b) Fericitul Bernardo Morales, dominican portughez din conventul din Santarem, pregătea doi copii la prima lor întâlnire cu Isus în Împărtăşanie, care îi slujeau în fiecare dimineaţă la sfânta Liturghie, îmbrăcaţi în alb, ca “frăţiori”. După ce termina sfânta Liturghie, părintele Bernardo le dădea zilnic într-un coşuleţ micul dejun, pe care îl mâncau bucuroşi în grădina conventului, aproape de o statuie a preasfintei Fecioare Maria cu Pruncul Isus în braţe.

O tradiţie frumoasă ne spune că, în momentul în care cei doi copii începeau micul dejun, Pruncul Isus se desprindea din braţele sfintei Fecioare şi cobora să mănânce şi să se joace cu ei.

Atunci, cei doi “frăţiori” i-au spus maestrului Bernardo:

- Părinte Bernardo, vă rugăm, nu ne poţi da un mic dejun mai abundent? Nu mâncăm doi, ci trei. Isus vine întotdeauna să ia micul dejun cu noi!

Bunul părinte, a doua zi, i-a spionat de pe o terasă ca să vadă dacă era adevărat. Uimit la vederea lui Isus luând micul dejun cu cei doi ministranţi ai săi, în dimineaţa următoare, pregătind coşuleţul, le-a spus:

- Iată, aici aveţi micul dejun şi pentru Isus; dar spuneţi-i cu amabilitate: Isuse, tu, care eşti atât de bun, de ce nu-l inviţi şi pe părintele Bernard să mănânce cu tine?

Când cei doi mici prieteni i-au transmis, Isus a răspuns:

- Eu nu vreau altceva decât să trăiesc, să mă joc şi să mănânc cu voi toţi şi cu preotul Bernard. Dar este prea puţin să vă invit la această întâlnire, la această mică masă. Este o altă întâlnire de o comuniune mult mai mare, mult mai plină de bucurie şi de iubire, care începe în această viaţă şi nu se va termina niciodată, nici în veşnicie. La aceasta vă invit, micii mei prieteni; la aceasta îl invit şi pe bunul vostru preotul Bernard!

c) Piaţa mare din faţa catedralei era plină duminica de oameni sărmani: cerşetori, orbi, şchiopi etc. le cereau trecătorilor de pomană. Dar într-o clipă piaţa se golea pe neaşteptate: toţi fugeau. De ce? Sosea sfântul episcop de Tours, Martin, capabil să facă minuni. “Dacă ne vede – spuneau – ne vindecă: atunci nimeni nu ne va mai da de pomană; vom fi constrânşi să mergem la muncă”.

Ce înseamnă Crăciunul dacă nu-i permiţi Mântuitorului să-ţi vindece inima?

pr. Pietro Righetto Ritul latin