Predici

1. Introducere

Cu mulţi ani în urmă, în Persia conducea un monarh care îşi iubea mult poporul. Pentru a-l cunoaşte mai bine, avea obiceiul să intre în mijlocul lui travestit în cele mai diferite feluri.

Într-o zi, s-a dus, îmbrăcat în hainele unui mizerabil, într-o piaţă mare, a luat loc într-un colţ şi a făcut cunoştinţă cu un măturător. În fiecare zi se întorcea şi se aşeza alături de el, împărţea cu el mâncarea şi vorbeau atât de mult încât sărmanul s-a ataşat de necunoscut.

Până când împăratul i-a descoperit adevărata lui identitate şi i-a cerut să-şi aleagă un dar care să-i amintească de el.

Omul a privit tulburat, apoi a spus: “V-aţi lăsat palatul somptuos pentru a veni aici în fiecare zi să împărtăşiţi viaţa mea dură şi mizeria mea. Altora le-aţi fi putut dărui bogăţii, dar v-aţi dăruit mie. De aceea, vă cer numai un singur lucru: să nu mă lipsiţi niciodată de prietenia dumneavoastră” (Fabulă persană).

2. Tema

Trebuie să mergem în întâmpinarea lui Isus cu bucurie, chiar dacă este un rege sărac şi se naşte într-un grajd.

Lasă capriciile şi plictiseala.

Mergi în întâmpinarea lui Isus,

mergi înaintea lui cu bucurie!

Sau:

“Vizita ta, Isuse, ne umple de bucurie”.

3. Mesajul zilei

Există un copil – spune Evanghelia – care l-a întâlnit pe Isus încă înainte de a se naşte şi a început să tresalte de bucurie.

- Cine este? Ioan Botezătorul.

- Dar şi cei mai mari s-au bucurat de prezenţa pruncului Isus: “Săraci… bătrâni… străini, întâlnindu-l pe pruncul Isus, s-au umplut de bucurie. Cine sunt? Păstorii, Elisabeta şi Zaharia, Simeon şi Ana, magii…

- Astăzi, Ioan Botezătorul, devenit adult, pentru a pregăti calea Domnului, ne face o recomandare: “Dacă vreţi să-l întâlniţi cu bucurie pe Isus, «Convertiţi-vă!»”.

Ce înseamnă “a te converti”?

- Înseamnă: a părăsi drumul greşit şi a porni pe drumul cel bun. Pentru a întâlni o persoană trebuie să mergi pe acelaşi drum!

- Drumul pe care trece Isus este cel al bucuriei adevărate, pline de iubire. Cine nu merge pe acest drum nu-l întâlneşte şi nici nu poate să-l întâlnească pe Isus, regele bucuriei şi al iubirii.

Drumul lui Isus este drumul bucuriei adevărate. Sunt două timpuri de bucurie şi le cunoaşteţi bine.

- Există o bucurie falsă. Noi o căutăm cu înfocare în capricii, urmându-ne comoditatea. Dacă vrem să-l întâlnim pe Isus, “Regele sărac”, trebuie să ştim să ne mulţumim chiar şi cu puţin când circumstanţele ne-o cer, să nu fim exigenţi, să nu risipim bani în lucruri inutile, în daruri care nu folosesc la nimic; trebuie, mai ales, să evităm acele bucurii false, trecătoare şi legate de rău, de vină.

- Există şi o bucurie adevărată: se naşte din inima bună şi ne face generoşi; provine din îndeplinirea datoriei, chiar dacă ne cere sacrificii… Cine urmează calea binelui cu rea voinţă, cine se roagă forţat, cine vine la sfânta Liturghie murmurând etc. este pe un drum pe care Isus nu trece. De aceea, exclamăm cu toţii împreună: “Aleluia, Dumnezeu vine în mijlocul nostru cu bucurie!”

Drumul lui Isus este drumul iubirii.

- Isus vine la toţi; sfântul Ioan Botezătorul are faţă de fiecare o atitudine deosebită de bunătate şi de dreptate: faţă de încasatorii de taxe, faţă de soldaţi, faţă de bogaţi…

- Şi noi ce trebuie să facem? Ce-ar răspunde Botezătorul la întrebare, chiar dacă Evanghelia nu vorbeşte despre copiii care s-au dus la el?

- Cu siguranţă, ar răspunde aşa: “Şi voi, copii, iubiţi-vă, împărţiţi totul ca fraţii, fiţi generoşi la şcoală, acasă, la joacă, peste tot. Pentru că drumul pentru a-l întâlni este cel al bunătăţii”. De aceea, exclamăm cu toţii împreună: “Aleluia, în mijlocul nostru vine Dumnezeul iubirii!”

4. Exemple

a) A fost odată un păstor bătrân, care nu obosea niciodată să repete: Va veni marele rege. Va veni regele iubirii.

- Când va veni? întreba nepoţelul.

- Curând!

- Va purta o coroană de aur?

- Da, da, dar va fi regele iubirii.

Nepoţelul, în aşteptare, exersa cu pasiune la flaut; voia să fie gata pentru momentul în care va veni regele. Voia să-i cânte cel mai frumos cântec.

Într-o noapte, deasupra Betleemului a apărut o stea şi îngerii le-au spus păstorilor:

- Nu vă temeţi; s-a născut Mântuitorul; s-a născut regele care vine să ne aducă iubirea.

Mai întâi, băiatul a fugit spre lumină; dar steaua nu s-a oprit deasupra unui palat regal, ci deasupra unei colibe; a văzut nu un rege, ci un copil sărac… şi era dezamăgit.

Aşadar, acesta era regele pe care îl prevestise bunicul? Nu! Trebuia să fie o greşeală!

Copilul s-a întors dezamăgit, plin de amărăciune. S-a îndepărtat în noapte… Dar încă de departe a auzit un copil plângând şi acel plânset i-a atins inima.

S-a întors la grotă. L-a văzut pe micul Isus între Maria şi Iosif, care îl ţinea în mâini, plângând. Şi-a scos flautul şi a început să cânte cele mai frumoase melodii pe care le învăţase. Copilul s-a liniştit imediat. L-a privit pe copilaş şi i-a zâmbit.

Atunci s-a bucurat şi a simţit că acel zâmbet îl îmbogăţea mai mult decât tot aurul din lume (B. Ferrero).

b) Un copil s-a dus în faţa lui Dumnezeu cu o floare.

Dumnezeu i-a spus: “Dă-mi-o!”

El s-a supus şi a pus floarea în faţa Dumnezeului său.

Dar Dumnezeu a repetat: “Dă-mi-o!”

Copilul, cu mâinile goale, a rămas şocat. Ce să facă?

Pentru a treia oară, Dumnezeu i-a poruncit, zâmbind: “Dă-mi-o!”

Şi copilul l-a întrebat: “Ce trebuie să îţi dau, Domnul meu?”

“Nu floarea, fiul meu, ci inima ta!” a fost răspunsul lui Dumnezeu (A. De Mello, La preghiera della rana, E.P.).

c) Hotărâre practică

Iată un fapt care m-a entuziasmat. În grădiniţa (pentru copii între 3 şi 6 ani) din Serravalle, din Republica San Marino, la care mergea fetiţa mea, copiii, cu ocazia tradiţionalei vizite a lui Moş Crăciun, nu au primit daruri, pentru că acesta a venit cu sacul gol.

Chiar copiii l-au umplut cu rechizite pe care le-au împachetat cu multă generozitate pentru copiii albanezi (Città Nuova, 3 [1994] 7).

pr. Pietro Righetto Ritul latin