Predici

1. Introducere

Nu sunt decât un copil, un sărman copil paria;

dar ascultaţi-mi istoria: o istorie încântătoare.

Dumnezeu a trecut odată prin faţa casei mele,

chiar prin faţa casei unui copil paria.

Am alergat. El s-a întors şi m-a aşteptat.

I-am spus tremurând:

- Doamne, pot să-ţi spun ceva?

Şi el mi-a răspuns:

- Spune-mi, prietene!

Mi-a răspuns aşa mie, unui sărman copil paria.

L-am mai întrebat:

- Pot să te urmez şi eu?

La care el mi-a răspuns:

- De ce nu? Vino, prietenul meu.

Mi-a spus asta mie, sărman copil paria.

În sfârşit, i-am spus:

- Doamne, pot să rămân întotdeauna alături de tine?

Iar el mi-a răspuns:

- Fără îndoială, poţi, pentru că te iubesc!

Mi-a spus asta mie, sărman copil paria! (M. Magrassi, Afferrati da Cristo, La Scala).

2. Tema

Dumnezeu promite omenirii păcătoase că o va mântui, pentru că o iubeşte.

3. Mesajul zilei

“Vino, Doamne Isuse; vino să ne mântuieşti”.

Pe vremea lui Isus – ca, de altfel, şi în zilele noastre – erau mulţi “profeţi ai dezastrului”.

- Vesteau: “Dacă lumea merge aşa înainte, vor veni asupra noastră multe neplăceri, pedepse mari din partea lui Dumnezeu. Viitorul nostru va fi o apocalipsă.

- Isus, însă, vesteşte: “Nu cădeţi în disperare nici atunci când toate vă merg rău: ridicaţi-vă fruntea, pentru că eliberarea voastră este aproape”.

În Isus, Dumnezeu “îşi împlineşte promisiunile făcute” (prima lectură).

- Copii, vă amintiţi din Biblie ce promisiuni i-a făcut Dumnezeu omului?

- Ce promisiuni le-a făcut lui Adam şi Evei după ce au căzut în păcat? (“Duşmănie voi pune între tine şi femeie… urmaşul ei îţi va zdrobi capul…” Vom medita mai mult la această promisiune în apropiata sărbătoare a Neprihănitei Zămisliri).

- Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui Abraham? (“Descendenţa ta va fi binecuvântată şi numeroasă ca stelele…”).

- Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui David? (“Dintre urmaşii tăi se va naşte un rege pe care îl voi numi fiu şi a cărui împărăţie nu va avea sfârşit”).

- Toată Biblia este o carte a promisiunilor lui Dumnezeu. Dumnezeu îi face omului multe promisiuni, pentru că îl iubeşte şi vrea să îl îndrume la bine şi la speranţă. Dumnezeu îi face omului promisiuni, chiar dacă acesta le refuză uneori, chiar dacă omul nu merită.

- Şi Dumnezeu îşi ţine promisiunile: pe toate şi întotdeauna… Nu este ca omul, ca unul dintre noi care nu-şi tine promisiunile făcute. Cu siguranţă: “Oricine speră în Domnul nu rămâne dezamăgit!”

- De ce? De ce se vor împlini în Isus toate promisiunile lui Dumnezeu? Motivul principal pentru care Dumnezeu îşi ţine cu siguranţă promisiunile este exprimat astfel în Biblie: “Fidelitatea sa este veşnică”. Dumnezeu îşi respectă promisiunile pe care ţi le face atât pentru că este adevărul, cât şi pentru că este bunătate infinită.

- Să explicăm cum:

- – prin venirea lui Isus se vor împlini profeţiile despre el;

- – prin răscumpărarea înfăptuită de el se împlineşte:

- mântuirea noastră,

- îmbogăţirea noastră spirituală,

- realizarea noastră adevărată şi veşnică.

Suntem în timpul Adventului: retrăim aşteptarea împlinirii în Isus a promisiunilor lui Dumnezeu, aşteptarea ca Dumnezeu să vină să ne mântuiască.

- Ce simţim în aşteptarea împlinirii unei mari promisiuni care ne-a fost făcută de cineva ce ne iubeşte? (Simţim dinainte bucurie – ni se pregăteşte ceva – avem încredere…). La fel facem şi noi cu Dumnezeu!

4. Exemple

a) Odată, un rege a intrat într-un oraş. Toţi locuitorii oraşului l-au primit cu căldură. El a fost atât de mişcat încât a promis:

- Mâine voi construi pentru voi drumuri, apeducte, case.

Apoi s-a dus să se culce.

Însă, a doua zi, spre durerea tuturor, a fost găsit mort. Muriseră cu el şi toate speranţele.

Nu acelaşi lucru se întâmplă cu Dumnezeu. El este veşnic: are tot timpul să-şi ţină promisiunile.

b) Într-o noapte, am visat că s-a deschis un chioşc nou, cu numele “Daruri ale lui Dumnezeu”. Am intrat şi am văzut un înger înăuntru, la tejghea. Uimit, l-am întrebat:

- Ce vinzi, înger frumos?

- Tot binele pe care îl dă Dumnezeu!

- Şi costă mult?

- Nu, binele pe care îl dă Dumnezeu este gratuit.

Am luat de pe raft sticluţe cu iubire, flacoane de credinţă, pachete de speranţă, cutii de mântuire… şi aşa mai departe. Mi-am făcut curaj şi, deoarece aveam o nevoie imensă de alte mărfuri, i-am cerut îngerului:

- Dă-mi puţină iubire din partea lui Dumnezeu, toată iertarea, un cartuş de credinţă şi mântuire câtă este necesară!

Îngerul, amabil, mi-a pus totul pe tejghea.

Dar cât de mare a fost uimirea mea văzând că toate darurile pe care le cerusem îngerul le-a pus într-un pachet micuţ, de mărimea inimii mele. Am exclamat:

- E posibil? Totul este aici?

Atunci, îngerul mi-a explicat solemn:

- Da, dragul meu: în chioşcul lui Dumnezeu nu se vând roade mature, ci numai seminţe mici, care trebuie cultivate!

c) Vino, Doamne Isuse; vino să ne mântuieşti!

Pentru a ţine trează atenţia faţă de Crăciun, aş sugera să se pună în biserică, intr-un loc vizibil, “coroana de Advent”, adică un cerc din ramuri de brad cu patru lumânări deasupra. Ar putea fi aprinse câte una pe duminică de un băieţel sau de o fetiţă, în timp ce preotul celebrant expune o hotărâre deosebită, care să fie împlinită în timpul săptămânii.

În mijlocul cercului s-ar putea pune nişte raze decupate din carton cu mâini înălţate spre cer, scris fiind pe ele “Vino, Doamne Isuse” (Pr. Giuseppe Oltolina).

Hotărârea pentru această săptămână ar putea fi: să se facă bine rugăciunile de dimineaţă şi de seară şi să se participe cu atenţie la întâlnirea catehetică.

pr. Pietro Righetto Ritul latin