Start > Ritul latin > Duminica II – Advent (C)

Duminica II – Advent (C)

17 November 2009
733 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a II-a din Advent (Anul C)

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu cezar, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii și al ținutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna și Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu s-a îndreptat către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. Acesta a venit în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea profetului Isaia:”Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui. Orice vale se va umple, orice munte și orice deal se va pleca; căile strâmbe se vor face netede. Toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”. (Lc 3,1-6)

Secțiunea din care face parte fragmentul evanghelic propus nouă spre meditare în această a doua duminică din Advent este una extrem de importantă a evangheliei sfântului Luca, 3,1-20. Într-adevăr, această secțiune îl are drept protagonist pe Ioan Botezătorul care face ultimele pregătiri ale timpului mântuirii, timp căruia, însă, el nu îi aparține. Așadar, într-un moment precis al istoriei lumii, în Palestina (3,1-2), încep pregătirile imediate ale mântuirii prin activitatea lui Ioan.

Surprinzătoare este, la începutul acestei secțiuni, enumerarea figurilor mai importante ale vieții politice și religioase ale acelui moment (împăratul roman, Tiberiu, guvernatorul Ponțiu Pilat, tetrarhii diferitelor provincii ale Israelului și marii preoți de la Ierusalim, Anna și Caiafa). O astfel de situare cronologică a începutului activității sfântului Ioan are drept scop sublinierea unui aspect important al istoriei mântuirii: ea se desfășoară în spațiul și printre evenimentele aceste lumi, fără ca să se identifice cu ceea ce noi am numi astăzi evenimentele mondiale.

Sfântul Ioan răspunde la chemarea lui Dumnezeu. El se supune voinței divine de a proclama un botez al pocăinței spre iertarea păcatelor. Acest botez care, în treacăt fie spus, nu desemnează niciodată botezul creștin, îl face pe om să se întoarcă spre Dumnezeu și să-și mărturisească păcatele. Numai o astfel de stare obținută prin pocăință, îi permite celui care a primit botezul lui Ioan să vadă mântuirea lui Dumnezeu.

Prin urmare sfântul Ioan nu este un mit! El și-a desfășurat activitatea într-un anumit moment al istoriei, indicat de sincronismul ce debutează secțiunea 3,1-20 a evangheliei a treia. Prin intermediul lui Vechiul Testament îl introduce și îl prezintă omenirii pe Cristos. În sfârșit, în calitatea lui de profet care a primit o misiune pentru toate timpurile, Ioan Botezătorul ne cere și nouă, astăzi, să pregătim calea de mântuire a lui Dumnezeu prin pocăință, adică prin convertirea inimilor.

Ritul latin