Start > Ritul latin > Cele trei dimensiuni ale iubirii

Cele trei dimensiuni ale iubirii

22 September 2006
2,016 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a XXX-a de peste an (Anul A)

Există un poem nemuritor scris de britanicul Leigh Hunt despre un om pe nume Abou Ben Adhem. Acesta s-a trezit din somn într-o noapte și a văzut în camera sa un înger scriind într-o carte de aur numele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. “Numele meu este?”, a întrebat Abou. “Hmmm, nu”, a răspuns îngerul. “Mă voi ruga atunci”, spuse Abou. “Scrie-mă în listă ca pe unul care își iubește semenii.” În noaptea următoare îngerul s-a întors și i-a arătat numele celor care îl iubesc pe Dumnezeu, iar numele lui Abou Ben Adhem era în vârful listei. Acest poem subliniază ideea că adevărata iubire pentru Dumnezeu și adevărata iubire pentru semenii noștri sunt ca cele două fețe ale aceleiași monede. Nu poate exista una fără de alta. Aceasta ni se spune și în Evanghelia de astăzi. Isus este întrebat despre cea mai importantă poruncă din Lege. Legea spune, desigur, că cel mai important este să îl iubești pe Dumnezeu. Dar Isus nu se oprește aici. El continuă pentru a da un răspuns mai practic și oferă cealaltă parte a monedei, care este iubirea aproapelui. A-l iubi cu adevărat pe Dumnezeu și a-i iubi cu adevărat pe semeni sunt practic unul și același lucru. După cum spunea Isus:

“Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”.

Isus reacționează aici împotriva înțelegerii uni-dimensionale a iubirii. Pentru Isus, adevărata iubire trebuie să se exprime în trei dimensiuni. Aceste trei dimensiuni sunt (a) iubirea lui Dumnezeu, (b) iubirea aproapelui, și (c) iubirea de sine. Primele două sunt poruncite în mod pozitiv; ultima nu este o poruncă, ci se presupune că se află la baza întregii iubiri. Porunca să îți iubești aproapele ca pe tine însuți presupune că te iubești, tu pe tine.

Isus, prin răspunsul său, a atins toate cele trei dimensiuni ale iubirii. Dar pe care dorește să o accentueze? Când pui o întrebare care cere un răspuns categoric, iar persoana îți răspunde la întrebare și apoi adaugă încă un lucru despre ceva ce tu nu ai întrebat, atunci probabil că acea persoană încearcă să îți atragă atenția asupra celui de-al doilea element al răspunsului. Am văzut săptămâna trecută când Isus a fost întrebat despre plata taxei către Cezar. Isus a răspuns: “Dați înapoi lui Cezar ce este al lui Cezar” și apoi a completat “și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Aici accentul pus de Isus nu este pe drepturile lui Cezar, pe care le cunoșteau evreii, ci pe drepturile lui Dumnezeu, care păreau a fi ignorate. La fel, accentul la întrebarea de astăzi privind cea mai importantă poruncă nu este pe evidenta iubire pe carte trebuie să o avem pentru Dumnezeu, ci pe iubirea aproapelui.

Să ne amintim că persecutarea lui Isus și a discipolilor săi a fost condusă de lideri religioși bine intenționați, motivați de ceea ce ei credeau că este zel și iubire de Dumnezeu. Cei care îl întreabă acum despre cea mai importantă poruncă sunt cei care mai apoi îl vor prinde și îl vor ucide pe Isus. Ei înțeleg că trebuie să îl iubească pe Dumnezeu. Dar de ce oare sunt atât de insensibili atunci când este vorba de-a ne iubi semenii? Saul, devenit mai apoi Sf. Paul, este un bun exemplu al acestei religiozități obtuze. Isus a profețit odată: “vine ceasul când cel care vă va ucide va crede că aduce cult lui Dumnezeu” (Ioan 16,2).

Greșeala fariseilor este încă prezentă între noi. Mai sunt încă mulți creștini care încearcă să separe iubirea pentru aproapele de iubirea pentru Dumnezeu. Angajamentul lor de credință nu include angajamentul în favoarea drepturilor omului, în favoarea dreptății, în favoarea păcii. Să luăm deci aminte la mesajul lui Isus din Evanghelia de astăzi, înțelegând că iubirea adevărată pentru Dumnezeu și iubirea adevărată pentru semeni sunt fațetele aceleiași monede. Orice încercare de a le separa este o falsificare a mesajului lui Cristos: “Dacă cineva spune: ‘Îl iubesc pe Dumnezeu’ și-l urăște pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubește pe fratele său pe care îl vede, nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede” (1Ioan 4,20).

Ritul latin