Start > Ritul latin > Ce este important?

Ce este important?

22 September 2006
1,689 afișări

Autor: pr. Raniero Cantalamessa
Traducere: Cristina Grigore
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a XXVIII-a de peste an (Anul A)

Este de folos să observăm care sunt motivele pentru care invitații din parabolă refuză să participe la masă. Evanghelistul Matei spune că “nu au luat în seamă” invitația și “s-au dus care la ogorul său, care la negustoria lui”. Evanghelia după Luca dă mai multe detalii în această privință și prezintă motivele refuzului: “Mi-am cumpărat un ogor și trebuie să merg să-l văd… Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să-i încerc… Tocmai acum m-am însurat și nu pot să vin” (Luca 14,18-20). Ce anume au în comun aceste diferite personaje? Toți trei au ceva urgent de rezolvat, ceva care nu suferă amânare, care necesită prezența lor imediată. Ce reprezintă însă banchetul nupțial? Indică bunurile mesianice, participarea la mântuirea adusă de Cristos, deci posibilitatea de a trăi în veșnicie. Banchetul reprezintă, așadar, lucrul important în viață, chiar unicul lucru esențial. Prin urmare este clar în ce constă greșeala săvârșită de invitați; și anume, în a alege ceea ce era urgent în pofida a ceea ce era important, contingentul în pofida esențialului!

Astăzi acesta este un risc atât de răspândit și de insidios, nu doar pe plan religios, ci și pe plan pur uman, încât merită să reflectăm puțin asupra lui. Mai înainte, pe plan religios. A alege ceea ce este urgent în pofida a ceea ce este important înseamnă a amâna îndeplinirea îndatoririlor religioase, deoarece de fiecare dată apare ceva urgent de făcut. E duminică și e timpul să mergem la Liturghie, dar trebuie să mergem în acea vizită, avem ceva de făcut în grădină, și trebuie să pregătim prânzul. Liturghia duminicală poate să aștepte, prânzul nu; atunci amânăm Liturghia și punem mâna pe cratiță.

Spuneam că pericolul de a lăsa deoparte ceea ce este important alegând ceea ce este urgent este prezent și pe plan uman, în viața de toate zilele, și doresc să vorbesc și despre acest lucru. Pentru un om este cu siguranță important să dedice timp familiei, să stea cu copiii, să stea de vorbă cu ei dacă sunt mari sau să se joace cu ei dacă sunt mici. Iată însă că în ultimul moment apar mereu lucruri urgente de rezolvat la birou, ore suplimentare la serviciu, și amânăm pentru altă dată, întorcându-ne în final acasă prea târziu și prea obosiți ca să ne mai gândim la altceva.

Pentru un bărbat sau o femeie este o obligație morală vizitarea părinților în vârstă care trăiesc singuri în casă sau într-un azil. Pentru oricine este importantă vizitarea unei cunoștințe bolnave pentru a-i oferi sprijin și pentru a o ajuta în vreun fel. Dar nu este urgent. Dacă amânăm, aparent nu se întâmplă nimic, poate că nu bagă nimeni de seamă. Și așa amânăm pe altădată.

Același lucru se întâmplă și cu îngrijirea sănătății proprii, care se numără și ea printre lucrurile importante. Medicul, sau pur și simplu fizicul nostru, ne avertizează că trebuie să avem grijă de sănătatea noastră, să ne odihnim, să evităm stresul… Spunem: da, da, așa voi face, cum termin ceea ce am de făcut, după ce am pus casa la punct, după ce îmi achit toate datoriile… Până când ne trezim că e prea târziu.

Iată în ce constă aspectul insidios: ne trăim viața alergând de colo-colo pentru a rezolva mii de lucruri mărunte și nu ne facem timp pentru lucrurile care au cu adevărat importanță pentru relațiile interpersonale și care pot să aducă în viața noastră adevărata bucurie (iar dacă sunt neglijate, adevărată tristețe). Iată așadar că Evanghelia, în mod indirect, este și o școală a vieții; ne învață să ne stabilim prioritățile, să tindem spre esențial. Într-un cuvânt: să nu lăsăm deoparte ceea ce este important pentru ceva urgent, așa cum li s-a întâmplat invitaților din parabola noastră.

Ritul latin