Predici

În parabolă, fiul care spune “da” şi nu ascultă îi reprezintă pe aceia care îl cunoşteau pe Dumnezeu şi respectau Legea lui, dar apoi, în practică, când au fost puşi în situaţia să-l primească pe Cristos care era “împlinirea Legii”, s-au tras înapoi. Fiul care spune “nu” şi ascultă îi reprezintă pe aceia care cândva erau în afara Legii şi nu respectau voinţa lui Dumnezeu, dar mai apoi, dinaintea lui Isus, s-au căit şi au primit evanghelia. Citită în zilele noastre, parabola celor doi fii spune că pentru Dumnezeu cuvintele şi promisiunile contează puţin dacă nu sunt urmate şi de fapte.

Dar, după ce am explicat conţinutul central al parabolei, este necesar să clarificăm concluzia ciudată pe care o trage Isus din această parabolă: “vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”. De nici o altă afirmaţie a lui Cristos nu s-a abuzat mai mult decât de acesata. Uneori s-a ajuns să se creeze un fel de aură evanghelică în jurul categoriei prostituatelor, idealizându-le şi situându-le în opoziţie cu aşa-zişii conformişti, care ar fi fost toţi, fără deosebire, cărturari şi farisei ipocriţi. Textul este plin de prostituate “bune”. E deajuns să ne gândim la Traviata lui Verdi, sau la blânda Sonia din Crimă şi pedeapsă a lui Dostoievski! Există însă aici o teribilă înţelegere greşită a lucrurilor. Isus prezintă un caz extrem, ca şi cum ar spune: “Până şi prostituatele o vor lua înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”. În afară de aceasta, nu ne dăm seama că idealizând categoria prostituatelor, o idealizăm şi pe cea a vameşilor care în evanghelie sunt mereu una lângă cealaltă.

Ar fi tragic dacă acel cuvânt din evanghelie i-ar face pe creştini mai puţin atenţi în a schimba fenomenul degradant al prostituţiei. Isus respecta mult prea mult femeia ca să nu sufere, el mai întâi, văzând-o redusă la prostituţie. Dar aprecierea nu este pentru modul ei de viaţă, ci pentru capacitatea ei de a se schimba şi de a pune în slujba binelui propria capacitate de a iubi. Evanghelia nu îndeamnă aşadar la a face campanii moraliste împotriva prostituatelor, dar nici să se glumească cu acest fenomen, ca şi cum ar fi un lucru de nimic.

Astăzi, de altfel, prostituţia se prezintă sub o formă nouă care reuşeşte să facă bani cu lopata, fără riscurile pe care le-au trăit mereu sărmanele femei din stradă. Această formă constă în a vinde propriul trup, rămânând liniştite în spatele unui aparat de fotografiat sau a unei camere de filmat. Ceea ce face femeia – sau este constrânsă să facă – atunci când se dedă pornografiei şi unor excese publicitare este vânzarea propriului trup. Este o formă de prostituţie mai rea, într-un anumit sens, decât cea tradiţională, pentru că nu respectă libertatea şi sentimentele oamenilor, impunându-se adesea în mod public, fără ca aceştia să se poată apăra.

Fenomene de acest gen ar suscita astăzi în Cristos aceeaşi mânie pe care a arătat-o faţă de ipocriţii din timpul său. Pentru că era vorba tocmai de ipocrizie. A da impresia că totul e în regulă, că e nevinovat, că nu e vorba de nici o greşeală, de nici un pericol pentru nimeni, oferind chiar o oarecare arie de nevinovăţie bine studiată şi de naivitate în a-şi expune propriul trup concupiscenţei altuia.

Dar aş trăda spiritul evangheliei dacă nu aş evidenţia speranţa pe care acel cuvânt al lui Cristos o oferă femeilor, care din motivele cele mai diverse (adesea din disperare) s-au trezit în stradă, de multe ori victime ale unor exploatatori lipsiţi de scrupule. Evanghelia este “evanghelie”, adică veste bună, mesaj de răscumpărare, de speranţă, chiar şi pentru prostituate. Ba chiar poate că înainte de toate pentru ele. Isus a vrut să fie aşa.

pr. Raniero Cantalamessa Ritul latin