Predici

1. Introducere

Ionuţ, un austriac de cincisprezece ani, lucra ca brutar la o familie din satul său. Copilul stăpânului său voia mereu să îl însoţească în turul său zilnic la clienţi. Şi iată-l pe brutăraşul nostru cu rucsacul în spate şi cu copilaşul în braţe mergând pe stradă, în timp ce oamenii curioşi comentau:

- Iată-l pe sfântul Cristofor!

Când, ajuns acasă, a povestit faptul patroanei, aceasta i-a răspuns:

- Sfântul Cristofor eşti tu!

Şi i-a povestit viaţa marelui sfânt, care, ducând oamenii de pe un mal pe celălalt al râului Oronte, a dus într-o zi un copil graţios, care într-un moment periculos al traversării i-a spus:

- Curaj! Îl duci pe Cristos!

Ionuţ a fost încântat de povestire:

- O, dacă aş fi într-adevăr sfântul Cristofor şi l-aş putea duce pe Isus…

Visa să devină preot. A ajuns preot şi sfânt: sfântul Clement Maria Hofbauer, apostolul Vienei (M. Pellegrino).

Uneori parohul îi adună pe cateheţi şi le face recomandări pentru ca predarea catehismului să fie făcută din ce în ce mai bine şi să fie tot mai iubit de copii şi de adulţi. La fel a făcut şi Isus cu apostolii.

2. Tema

“Vestiţi tuturor evanghelia iubirii lui Dumnezeu!”

3. Mesajul zilei

Şi tu trebuie să fii ca profeţii: să li-l vesteşti tuturor pe Isus venit în mijlocul nostru şi iubirea sa faţă de toţi, mai ales faţă de cei săraci şi umili.

- Şi tu trebuie să fii asemenea apostolilor.

- Şi tu trebuie să fii cel puţin asemenea cateheţilor din parohia ta.

Ce le recomandă Isus mesagerilor săi? Iată.

- Cum am făcut eu, să faceţi şi voi! (Cum?)

- Lucrul cel mai urgent este misiunea. Trebuie să puneţi pe primul loc vestirea iubirii lui Dumnezeu (Importanţa mărturiei).

- Să nu aveţi alte griji: providenţa lui Dumnezeu vă va asista (Să fim pregătiţi, dar încrezători în Domnul care trăieşte în noi).

- Nu căutaţi bani. Trăiţi ca săracii (Nu căutaţi propriul interes).

- Duceţi vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu, nu altceva… Nu veşti rele. (Comunicaţi bucuria vieţii harului).

- Duceţi-o mai ales celor săraci, celor bolnavi, celor tulburaţi de rău şi de păcat (Cui să ne adresăm de preferinţă?).

- Nu constrângeţi pe nimeni să se convertească. Duceţi tuturor mântuirea lui Dumnezeu, chiar dacă o vor refuza. Eu voi fi cu voi. (Să semănaţi fără încetare. Cine ştie…).

Astăzi Isus te invită şi pe tine să fii mesagerul iubirii sale.

- Care va fi răspunsul tău?

- Mergi bucuros la catehism?

- Te comporţi bine?

- Participi la iniţiativele parohiale?

Citeşte viaţa marilor misionari:

- Sfântul Francisc Xaveriu, patronul misionarilor;

- Sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana misiunilor;

- Daniele Comboni, fondatorul combonienilor;

- Guido Maria Conforti, fondatorul saverienilor;

- Angelo Ramazzotti, fondatorul PIME (Pont. Inst. Miss. Est.);

- Giuseppe Allamano, fondatorul misionarilor Mângâietoarei;

- Maddalena di Canossa… Francesca Saverio Cabrini etc.

4. Exemple

a) Pedro Ribadeneira, un băiat foarte vioi, a fost primul novice al Societăţii lui Isus. La şcoala sfântului Ignaţiu de Loyola dorea fierbinte să devină călugăr, dar încă era prea tânăr. Într-o zi, nemaiavând răbdare, Pedro a început să insiste mai mult decât de obicei la părintele Ignaţiu.

- Vreau să intru în Societate, şi imediat!

- Nu poţi intra: eşti încă mic.

- Nu sunt mic, sunt mare!

- Mare? Eşti un ghemotoc! Ştii când te voi primi? Vezi bastonul acesta? Ignaţiu îl purta din cauza piciorului rupt în bătălia din Pamplona.

- Sigur că îl văd!

- Ei bine, când vei fi înalt cât bastonul acesta, te voi primi în noviciat.

Pedro a rămas o clipă blocat; apoi a privit bastonul, apoi sfântul, şi în ochii a apărut o scânteie, iar în colţul gurii un zâmbet maliţios.

- Bine! a spus Pedro. Promiteţi?

- Promit? a răspuns sfântul.

Pândeşte bastonul lui Ignaţiu şi, când l-a văzut… la odihnă, i-a tăiat partea de jos, atât cât să îl reducă la statura lui. Apoi, întinzându-l ca pe un trofeu, s-a prezentat triumfător la părintele Ignaţiu.

- Părinte Ignaţiu, priviţi! Sunt cât bastonul. Părinte Ignaţiu, promisiunea! Sfântul priveşte şi zâmbeşte din toată inima, între bucurie şi emoţie.

- Am promis, Pedro! Ce pot face?

Acel băieţaş era irezistibil. Şi imediat a fost admis la noviciat.

b) Sfântul Francisc Xaveriu, patronul tuturor misionarilor, într-o zi, în India, a aflat că într-un sat foarte izolat trăiau mulţi păgâni.

Dar cum să găsească drumul ca să se ducă acolo? Auzind că cineva mergea într-acolo, l-a rugat să îl ia ca însoţitor.

Acela a acceptat, dar cu condiţia să îi ducă bagajul greu, ca el să poată merge lejer pe cal.

Şi iată-l pe Francisc, misionar îndrăgostit, mărşăluind pe jos pe cărarea pietroasă, alături de bogatul cavaler, ore în şir, până la acei fraţi îndepărtaţi, lipsiţi de cunoaşterea cea mai frumoasă din lume, cea a lui Isus.

c) Marco Polo, în faimoasa lui călătorie spre orient, aproape de Marea Neagră, a întâlnit nişte misionari creştini. A întrebat:

- Unde mergeţi?

I-au răspuns:

- Spre tătari şi mongoli pentru a le duce evanghelia.

Marele călător a observat:

- Dar nu vă înspăimântă pericolele infinite ale unei călătorii atât de obositoare? Şi, în plus, văd că sunteţi singuri şi fără bagaje. Ce duceţi cu voi pentru o astfel de expediţie grea?

Misionarii i-au răspuns cu simplitate:

- Suntem echipaţi cu credinţă, speranţă şi iubire. Călăuza noastră este Domnul. Credem că ne ajung acestea!

pr. Pietro Righetto Ritul latin