Predici

1. Introducere

În fiecare duminică facem sărbătoare pentru că Isus a înviat: a învins moartea şi şi-a dat viaţa sa divină şi nemuritoare (a se povesti primul exemplu).

2. Tema

Isus iubeşte şi dă viaţă. Chiar şi după moarte iubeşte pentru totdeauna.

Pe piatra funerară a unui mormânt era scris: Noi te iubim mult, dar Isus te iubeşte şi mai mult (al doilea exemplu).

3. Mesajul zilei

Ca Isus şi cu Isus noi vom muri şi, chiar dacă nu repede, trupul nostru va învia.

- Dumnezeul nostru este Dumnezeul vieţii (prima lectură).

- Destinul lui Cristos înviat va fi şi destinul nostru (Evanghelia, forma scurtă).

Să încercăm să înţelegem această veste bună răspunzând la câteva întrebări:

- Câte învieri din morţi sunt amintite în Evanghelii? (Trei: aceea a lui Lazăr, aceea a fiicei lui Iair şi cea a fiului văduvei din Naim).

- Cum s-au sfârşit aceste trei învieri? (Au murit a doua oară).

- Care e cea mai măreaţă înviere prezentată de Evanghelii? (Aceea a lui Isus).

- Care este diferenţa între una şi cealaltă? (A învia ca Isus nu înseamnă a relua viaţa mortală, ci a începe un nou mod de viaţă, modul divin cu o viaţă divină, eternă, nemuritoare).

- Noi mergem în paradis repede (poate după purgatoriu). Cu sufletul, dar, după învierea noastră, împreună cu trupul nostru glorificat. (Cred în învierea morţilor şi în viaţa veşnică).

Să tresăltăm de bucurie, Aleluia! Isus a învins moartea şi ne-a dat o viaţă nemuritoare! Chiar fiecăruia dintre noi ne spune: “Talita Kum”!

4. Exemple

a) Un episod din viaţa mea mi-a rămas în adâncul inimii şi încă şi astăzi îmi revine sentimentul acelui moment. A murit un coleg de clasă la vârsta de numai 11 ani. Profesorul de religie care a venit să vadă şi să se roage se întoarse şi, în timp ce toţi erau în linişte şi consternaţi fixând trupul nemişcat al colegului şi prietenului nostru, profesorul a afirmat cu o putere de neuitat, cu căldură, cu iubire şi mai ales cu credinţă: Fiţi sigur, Ştefan nu a murit, nu contează cum par lucrurile, Ştefan trăieşte, trăieşte în Dumnezeu.

b) În urmă cu câţiva ani, am vizitat la Vicenţa cele cinci cimitire unde au fost înmormântaţi soldaţii englezi care au murit în Primul Război Mondial şi am rămas uimit de îngrijirea dată acelor cimitire, dar mai ales de cuvintele pline de credinţă în iubirea lui Dumnezeu, ce le-am găsit peste multe pietre funerare. Iată doar câteva traduse din engleză: Dumnezeu este iubire; Facă-se voia ta; Noi nu putem înţelege, Doamne, dorinţele tale, dar totul e bine când e făcut de tine. Într-o zi vom înţelege. Dumnezeu te-a luat sub protecţia sa.

c) Un exemplu potrivit este martiriul celor şapte fraţi Macabei (2Mac 2,7). Ar fi bine de evidenţiat ceremonialul aprinderii lumânării pascale, acea lumânare care se pune lângă sicriu, în timpul înmormântărilor.

d) În timpul unei vizite pastorale într-o parohie din Milano, cu câţiva ani în urmă, se prezintă la mine un tată cu copilul său – mărturiseşte card. G. Colombo.

- Eminenţă, îmi spune, ascultă-l pe copilaşul meu, care vrea să spună ceva. Mă aplec asupra micuţului, care să fi avut şapte-opt ani.

- Cine erau, mă întreabă el, cei doi răstigniţi alături de Domnul?

Mărturisesc că am rămas confuz pentru o clipă, întrebându-mă unde vrea să ajungă cu această întrebare neobişnuită, şi care era adevărata problemă ce îl frământa pe copil în spatele acestei întrebări.

Răspund că despre unul se ştie că s-a căit şi că Isus l-a dus cu el în paradis şi că despre celălalt nu se ştie nimic… Dar, aşa cum îmi imaginasem, nu acest lucru îl interesa. Mă priveşte şi îmi spune, ba chiar strigă la mine:

- Aceştia sunt morţi. Dar eu nu vreau să mor!

Groaza era vizibilă şi tatăl nu reuşea să îl calmeze. Am reflectat puţin, m-am rugat Domnului: nu întotdeauna este uşor să îi răspunzi unui copil.

Deodată mi-am amintit că, atunci când a murit Lazăr, Isus a spus: “Prietenul meu, Lazăr, doarme, să mergem, pentru că vreau să îl trezesc”. Primii creştini au luat imaginea înflorită pe buzele lui Isus – “doarme” – şi au numit locul de înmormântare “cimitir”, cuvânt grecesc care înseamnă dormitor, loc unde persoanele aşteaptă să fie trezite.

Aşadar, i-am răspuns acelui copil, începând cu el o discuţie obişnuită:

- Mergi la şcoală? Înveţi şi te joci? Te joci cu mingea, mergi cu bicicleta… şi seara eşti obosit, nu? Îţi vine somnul şi doreşti să adormi, îţi place… Iată: moartea este acelaşi lucru, este o adormire. Vei fi puţin mai obosit decât de obicei, puţin mai epuizat şi încetul cu încetul, adormi. Diferenţa este în trezire. Pentru că, atunci când te vei trezi, vei fi într-o altă casă, mult mai frumoasă decât a ta şi va fi acolo mama ta, dar infinit mai bună decât ţi se pare acum, şi tatăl tău… şi vei putea face tot ce vrei şi vei fi mereu fericit. Şi va fi acolo celălalt Tată care îi îmbrăţişează pe toţi. Pentru că într-o zi toţi vom fi în braţele sale… Copilul mă asculta, s-a calmat, s-a resemnat (A. A. Colombo).

e) Sâmbătă după-amiază rabinul învăţa în sinagogă, în timp ce acasă la el îi mureau doi copii.

Mama îndurerată i-a întins pe pat şi i-a acoperit cu o pătură, delicat.

Când s-a făcut seară, rabi Meir s-a întors acasă. Prima întrebare a fost:

- Rahela, unde este Ionatan? Unde este micuţa mea Miriam? Nu îi văd jucându-se.

Soţia i-a răspuns:

- Înainte de toate, vreau să te întreb ceva. Cu ceva timp în urmă, a venit aici cineva şi mi-a dat un obiect valoros, ca să i-l păzesc. Acum mi-l cere înapoi. Trebuie să îl dau sau nu?

- Desigur, şi repede! a răspuns rabi Meir.

Atunci, Rahela a continuat:

- Astăzi, fără să cer permisiunea ta, am restituit preţiosul tezaur.

Apoi l-a luat de mână pe soţ, l-a condus în cameră şi a tras încet pătura, spunând:

- Nu mi-ai spus că tezaurul încredinţat spre păzire trebuie să îl restitui? Astăzi IHWH a trecut pe aici şi i-a luat pe copiii tăi. Acum Ionatan şi Miriam sunt în siguranţă.

Şi rabinul, plângând, dar plin de credinţă, a suspinat:

- Domnul ni i-a dat; Domnul ni i-a luat: fie binecuvântat numele Domnului, care îi iubeşte pe copiii săi mai mult decât noi.

pr. Pietro Righetto Ritul latin