Start > Ritul bizantin > Vindecarea a doi îndrăciți din Gadara

Vindecarea a doi îndrăciți din Gadara

27 June 2009
1,995 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica a V-a după Rusalii

Numai Dumnezeu are putere asupra Creației, lumii văzute și nevăzute. De aceea Isus ne arată că este Dumnezeu – are putere asupra lumii intangibile, asupra îngerilor și demonilor. În Evanghelia de astăzi Isus se descoperă pe Sine alungând demonii, duhurile rele din doi oameni nefericiți. Sfântul Evanghelist Marcu relatează că acești demoni erau foarte mulți, pentru că ei se numesc pe sine «Legiune» (Marcu 5, 13). Demonii alungați au intrat într-o turmă de porci, care păștea în apropiere, iar aceștia erau «ca la două mii» (Marcu 5, 13), dar porcii s-au aruncat în mare și s-au înecat. Păstorii au fugit în oraș, după care locuitorii orașului I-au ieșit în întâmpinare lui Hristos și L-au rugat, «să treacă din hotarele lor» (Matei 8, 34). Dacă cei ce sunt cu Hristos, simțind un freamăt lăuntric suspină: Doamne rămâi cu noi!, cei ce sunt departe de căutarea lui Dumnezeu și a vieții spirituale, când descoperă puterea și măreția Lui, se cutremură de spaimă și plini de lașitate Îl alungă…

Acest lucru s-a petrecut în urmă cu două mii de ani. În timpurile noastre, pe întreg cuprinsul pământului, există bărbați și femei, tineri și chiar copii, dominați de demoni. Ei pot fi văzuți la televizor ca subiecte de interes pentru cei ce caută senzații tari; despre unii ca și aceștia informează presa, cu acești sclavi ai demonilor sunt pline închisorile, pentru astfel de persoane, statele lumii cheltuiesc miliarde de dolari anual.

Pretutindeni vedem sclavi ai alcoolului care-și beau ultimul ban, afectând în acest mod familia din care fac parte alunecând de cele mai multe ori pe panta infracționalității. Aceeași situație se întâlnește și în rândul narcomanilor, celor care sunt dependenți de droguri, care-și afectează nu numai sănătatea proprie, dar recurg și la tâlhării sau crime, numai ca să poată obține banii necesari pentru “doza de iluzii și otravă” de care în rătăcirea lor simt că au nevoie și nu pot trăi fără ea.

Dar oare în timpurile noastre câte persoane există dominate de pofte și de senzualitate. Țările și orașele lumii s-au preschimbat în adevărate și vechi orașe amintite în Vechiul Testament precum Sodoma și Gomora, asupra cărora Dumnezeu, pe bună dreptate, a trimis din cer foc și pucioasă, din cauza păcatelor împotriva poruncii a șasea și a noua ale Decalogului Său, pe care aceștia le-au încălcat în mod strigător la cer.

Există persoane care recurg la practici oculte, vrăjitorie, farmece, spiritism, magie, adevărate instrumente în mâna diavolului.

Câți de mulți sclavi ai răzbunării nu sunt! Câți locuitori de pe planeta noastră nu sunt cuceriți de ura față de Dumnezeu Creatorul, față de Isus și religie? Acești sclavi îl urăsc pe Dumnezeu și orice lucru care face referire la Domnul nostru Isus Hristos. Din categoria aceasta fac parte cei care aduc cult în mod direct satanei. Există și sclavi posedați de duhul leneviei, al orgoliului, al minciunii, urii, perversităților, etc. Fiecare dintre noi este amenințat într-o măsură mai mică sau mai mare cu pericolul posedării de dușmanul mântuirii noastre. Cu toții avem nevoie de puterea lui Dumnezeu, pentru a ne menține la distanță de cursele și încătușările satanei.

Filozofii greci spuneau, că “numai omul înțelept poate să fie liber”; “omul neînțelept este un sclav”. Filosoful Socrate avea deprinderea să spună: “Cum poți să spui, că un om dominat de poftele senzualității corporale poate să fie liber?”. Uneori banditul spune: “Sunt liber, pot să fac tot ceea ce-mi place”. Fals! Este o minciună! Răufăcătorul nu este liber, ci este sclavul păcatului. Nici alcoolicul, nici narcomanul, nici hoțul, nici desfrânatul, nici ucigașul, nici ateul nu înfăptuiește ceea ce-i place lui: el face ceea, ce-l îndeamnă pofta demonică. Luptăm cu pornirile noastre – “demonii din noi”, dar și cu influența lui satan care ne atacă.

Un preot pios a vizitat pe un deținut dintr-o închisoare dorind să apropie sufletul acestuia de Domnul.

- De ce te afli în închisoare? – l-a întrebat preotul.

- Mă aflu aici, pentru că nu pot fugi din închisoare, – a răspuns fără să se gândească deținutul.

Binențeles, că nu a putut să fugă din închisoare deoarece s-a făcut vinovat de încălcarea legii, urmându-și pedeapsa dată de instanța judecătorească în urma acestui act. Dar pentru fiecare creștin sau creștină există posibilitatea ca aceștia să se păstreze departe de încătușările poftelor și tentațiilor diavolești, rămânând în acest fel oameni cu adevărat liberi. O astfel de garanție și salvare o oferă omenirii numai Isus Cristos.

Mântuitorul, în ținutul Palestinei, a alungat de foarte multe ori demonii din cei posedați. Isus Hristos, chiar și astăzi îi eliberează pe oameni de încătușările demonice, dacă recurg la ajutorul Său. Mântuitorul ne spune: «Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat discipolii Mei» (cf. Ioan 8, 31-32). Adică, dacă veți accepta cuvintele Mele, dacă le veți păzi și îndeplini așa cum vă învăț, veți fi discipolii Mei, veți cunoaște Adevărul, căci «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața» (Ioan 14, 6), iar Adevărul vă va face liberi. Și din nou ne învață Dumnezeu prin revelația Sa, spunând: «Dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr» (Ioan 8, 36).

Nu puțini sunt cei care afirmă: “Eu vreau să fiu onest, dar nu pot; vreau să mă eliberez de încătușările poftelor senzuale, dar nu am puterea necesară; vreau să fiu bun, dar este cu neputință”. Nu este adevărat, nu sunt sinceri cu sine! Toți putem fi buni, liberi, creștini pioși, dar numai dacă vom cere în mod sincer ajutorul lui Hristos, Mântuitorul și Atotputernicul făcător de minuni. Apostolul Pavel spune: «Eu pot totul în Cel, care mă întărește» (Filimon 4, 13). Iar în alt loc același Apostol scrie: «Căci voi, fraților, sunteți chemați să fiți liberi» (Galateni 5, 13).

Scriitorul Oscar Wilde a scris o scurtă nuvelă, pe care el însuși a numit-o cea mai frumoasă nuvelă din lume. În conținutul acesteia se arăta, că: “Odată, Isus Hristos, venind dintr-o vale frumoasă, a intrat într-un oraș splendid și mergând pe prima străduță din el, a văzut un tânăr băut, care stătea întins lângă o fereastră.

- De ce îți pierzi sufletul prin băutură? – l-a întrebat Hristos.

- Doamne, am fost lepros, Tu m-ai vindecat, dar eu nu știu să fac nimic, – a răspuns omul.

Mergând mai departe prin oraș, Isus a văzut un bărbat tânăr, care se îndrepta spre o casă de desfrânare, și i-a spus:

- De ce îți distrugi sufletul prin desfrânare?

- Doamne, am fost orb. Tu m-ai vindecat, mi-ai dăruit vederea, dar eu nu știu să fac nimic altceva, i-a răspuns tânărul bărbat.

În cele din urmă, Hristos, a observat în mijlocul orașului un om vârstnic care hoinărea pe străzi și plângea. La întrebarea: “De ce plângi?”, bătrânul I-a răspuns:

- Doamne, am fost mort. M-ai înviat, iar eu plâng, căci nu știu să lucrez, ci știu numai să plâng.

Caritabilul și Iubitorul de oameni Histos l-a vindecat pe primul om de înfiorătoarea lepră, la al doilea i-a dăruit vederea, celui de-al treilea i-a redat viața după ce murise, ca să poată lucra, să-L preamărească pe Dumnezeu și să-și poată aduna merite pentru viața veșnică, dar ei au devenit sclavi: primul a devenit sclavul alcoolului, cel de-al doilea sclavul desfrânării, iar al treilea sclavul leneviei. Nici o minune dumnezeiască nu ne poate face să luptăm cu pornirile noastre spre rău dacă angajamentul nostru în acest sens nu este prezent… Este nevoie de voința și libertatea noastră de a iubi și căuta Adevărul.

Toți putem fi buni. Este adevărat, că uneori e greu să fi bun, dar Dumnezeiescul Mântuitor ne învață că totul este posibil, deoarece Hristos ne oferă harul, puterea și ajutorul necesar.

De aceea suntem datori să recurgem la El, prin rugăciune, constanță și cu sinceritate. În cadrul Vecerniei pe care o celebrăm zilnic, ne adresăm Domnului prin cuvintele psalmistului: «Scoate din prinsoare sufletul meu» (Psalmul 142, 8). Hristos dorește să elibereze sufletele noastre din încătușările duhurilor necurate. El ne cheamă la Sine spunându-ne: «Veniți la Mine! Veți cunoaște adevărul, harul Meu, lumina Mea și puterea Mea! Adevărul Meu vă va face liberi».

Rugăciune

Vino, Doamne, cu puterea Ta peste această lume, în care Tu ne-ai chemat la existență. Ea este cuprinsă atât de mult de răul diavolului, mascat sub dorința de dominare a omului asupra semenului său. Duhul rău, care se abate asupra noastră ne-a făcut de multe ori, să uităm de iubirea Ta, înlocuindu-o cu egoismul, invidia, plăcerea, suferința, răutatea, dorința de îmbogățire pe cale nedreaptă, spre rănirea aproapelui nostru. Doamne, Isuse Hristoase, ochii ni s-au închis de greutatea atâtor nedreptăți, la care ne-am înjugat. Am devenit orbi și nesimțitori la viața în harul Tău sfințitor. Datorită intereselor noastre, nu mai suntem în stare să împărtășim suferințele celor sărmani și împovărați, credem că totul ni se cuvine, nici o mustrare dreaptă ori vreun avertisment nu acceptăm să ne fie adresat, fie el chiar venit din partea Ta. Și aceasta Doamne, pentru că ne-am legat de bună voie povara orgoliului, venită din partea satanei. O, Doamne, cum ne vom putea descătușa de aceasta, dacă nu prin harul Tău și prin voința noastră.

Trimite-ne lumina și înțelepciunea Spirtului Tău cel Sfânt, care să întărească voința și ființa noastră, spre a putea ieși din prăpastia celui rău, eliberându-ne de greutatea mândriei și a egoismului cel diavolesc care dorește să pună stăpânire pe noi.

Fie ca Spiritul Tău să lucreze în noi, ducându-ne la perfecțiunea pe care Tu ne-ai chemat să o dobândim, spre a Te putea lăuda pe Tine, pe Tatăl și pe Spiritul Sfânt. Amin.

Ritul bizantin