Start > Ritul bizantin > Dacă ai ști darul lui Dumnezeu…

Dacă ai ști darul lui Dumnezeu…

2 May 2009
1,676 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a V-a după Paști (A samarinencei)

Relatiile dintre iudei si samarineni din vremea lui Isus, cand s-au petrecut cele scrise in Evanghelia de astazi, sunt in unele locuri si relatiile dintre crestinii din Romania, dintre fratii ortodocsi si noi, greco-catolici. Si asa dupa cum se intampla de cele mai multe ori; cand doi se “bat” al treilea castiga! Si in acest caz, doar cine nu vrea nu vede, condamnarile pe care ortodocsi le aduc Biserici Unite, acuzele nedrepte cu iz de nationalism si sovinism ( care cad bine mai ales in Ardeal si prin care au reusit sa-i indeparteaze si pe greco catolicii “din tata in fiu” de Biserica Unita) si nu in ultimul rand mijloacele pe care le folosesc impotriva unei biserici surori, ajuta pe cel de al… treilea, sectele!

“Armele de lupta” ale sectantilor sunt chiar armele cu care ortodocsi ataca unitii, “cumparate” de la acestea platind numai cu modul de interpretare favorabil lor si care se intorc la fel ca bumerangul si impotriva lor. Dar fiindca nu este nici momentul si nici locul de a face o analiza a acestor fapte iresponsabile, totusi indraznesc sa trag un semnal de alarma ierarhilor celor doua biserici si anume: Aveti grija ca, aceasta lupta, anticrestina, antiromana si absurda, care nu reprezinta vointa majoritatii crestinilor, din ambele biserici, ci a clerului, din care lipseste, tocmai vointa transpunerii in fapte a poruncii lui Isus, cu privire la iubirea evanghelica, pe care sunteti chemati sa o propovaduiti, sa o aparati si dumneavoastra, sa va imputineze oile in asa fel incat sa ramaneti sa pastoriti numai peste semnul puteri pe care-l aveti in mana!

Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta invataturile pe care Isus le da in cetatea samarianca Sihar, la Fantana lui Iacob, unde se opreste din drumul sau spre Galileea, ca sa adape, cu apa vietii, o femeie din aceasta cetate. Aici, la aceasta fantana centenara, se produce convertirea samarinenilor prin femeia care-l intalneste, nu intamplator, pe Isus. Femeia care era mereu intr-o cautare a linistii sufletesti, fiind insetata, nu doar fizic, de apa din fantana din care s-au adapat Iacob, fii lui si turmele sale, dar era insetata mai ales spiritual, fiind mereu in cautarea fericirii spirituale, pe care a crezut ca o va gasi la cei sase barbati cu care a stat, nefacand diferenta intre fericirea spirituala, care imbraca alte dimensiuni decat cea a dorintelor si placerilor pe care ti le ofera lumea.

Samarineanca merge la fantana pentru a-si umple ulciorul cu apa din care s-au adapat toti inaintasii si locuitorii cetatii Sihar, dar acolo intalneste pe cel care poate, darui unui suflet insetat adevarata apa, cea dupa care nu mai insetezi niciodata! pe Mantuitorul lumii, care asa dupa cum am amintit mai sus, o cheama “printr-un tainic glas” sa primeasca apa vietii vesnice. Si in acel loc femeia samarineanca primeste de la Isus nu numai apa vietii dar si Botezul spiritual dupa ce si-a curatat sufletul prin spovada facuta cu ajutorul lui Isus. Aceasta apa vie se daruieste de catre Dumnezeu, asa dupa cum ne spune acelasi evanghelist in Apocalipsa (cap. 21,6): “Celui ce inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul vietii” si aceasta femeie, fara sa banuiasca, i-a fost dat sa bea in dar, din izvorul nemuririi.

Femeia samarineanca, venind la fantana lui Iacob, ca sa-si racoreasca trupul, a primit harul racoririi si linistirii sufletului, cel in vesnica neliniste si necontenita cautare, prin invataturile divine primite de la Isus, la fantana istoriei. Acestei femei ii mai este dat sa auda cea mai elocventa declaratie a lui Isus, prin care se descopera, intregii omeniri, indeplinirea promisiunii si asteptarii poporului iudeu, ca Mesia, a sosit si este cel ce vorbeste cu ea (cfm. Io. 4,26). Cand acea femeie a inteles ca in fata ei sta Izvorul Adevarului, Izbavitorul cel de mult promis si asteptat, isi lasa ulciorul, uita de apa dupa care a venit si alearga, in cetate, sa vesteasca concetatenilor ei minunata sa descoperire, devenind, astfel, primul apostol femeie in randul unui popor, ostil iudeilor – samarinean. Atat de convingatoare a fost femeia in fata oamenilor, incat acestea nu doar au venit sa-l vada si sa-l asculte pe Isus, dar l-au si rugat sa petreaca mai mult in mijlocul lor. Dupa cele doua zile petrecute de Isus cu cetatenii din Sihar, acestea i-au spus femeii: “Nu mai credem pentru cuvantul tau, ci pentru ca noi insine, am auzit si stim ca acesta este, cu adevarat, Mantuitorul” (Io. 4,42).

Din cele aduse in fata ochilor si urechilor noastre de Evanghelia de astazi, trebuie sa retinem ca apa vie, se primeste, de la Dumnezeu, la Biserica numai dupa ce: esti insetat cu adevarat de ea; sufletul iti este curat, spovedit si fara de pacate; iar, inchinarea in spirit si adevar se poate face numai dupa ce ai baut apa vie pe care trebuie sa o cersesti si tu prin fapte bune, la fel cum a cerut-o si femeia samarineanca lui Isus: “Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez niciodata” (Io. 4,11). Amin.

Ritul bizantin