Start > Ritul latin > Înălțarea Domnului (pentru copii)

Înălțarea Domnului (pentru copii)

17 April 2009
1,010 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Înălțarea Domnului (Anul B)

1. Introducere

Isus ne-a iubit până la a-și da propria viață pentru noi. Așa a făcut să se aprindă în lume scânteia vieții celei mai frumoase.

Piatra, fiind lovită de spadele focului, s-a minunat foarte și cu o voce gravă i-a spus:

- Ce prezumție te determină să mă obosești, cu cine mă confunzi pe mine care nu am deranjat pe nimeni?

La care flacăra a răspuns:

- Dacă vei sta liniștită, vei vedea ce rod minunat va ieși din tine. La aceste cuvinte, piatra s-a liniștit, s-a supus cu răbdare de martir și a văzut născându-se din ea focul minunat, care prin calitățile lui lucra în infinite lucruri (Leonardo da Vinci).

Ce sărbătoare este astăzi?… Este adevărat că avem două “patrii”… Și care va fi destinul nostru?

Există multe răspunsuri, dar să îl ascultăm pe cel al lui Isus.

Ce spune “Crezul” cu privire la Isus după învierea sa?

2. Tema

“S-a înălțat la ceruri, șade la dreapta Tatălui. Și iarăși va veni în slavă ca să-i judece pe cei vii și pe cei morți, și împărăția lui nu va avea sfârșit”

3. Mesajul zilei

Cum este descrisă în Faptele Apostolilor înălțarea lui Isus? (cf. prima lectură).

- Domnul se înalță în cântări de bucurie! După durere și moarte, acum triumful lui Isus este complet.

Isus merge în cer: ce înseamnă?

- E ca și cum ar pleca în vacanță și ne-ar lăsa pentru totdeauna singuri în tristețe?

- Nu! Înălțare înseamnă că umanitatea lui Isus, după ce a dobândit un mod divin de a trăi, încetează să se manifeste vizibil ucenicilor săi.

- Acum are toată puterea în cer și pe pământ. Dacă ar fi rămas printre noi ca om și și-ar fi păstrat condiția umană, ar fi trebuit să mergem să îl întâlnim în Palestina sau într-un alt loc… Ce coadă ar fi fost pentru a avea o audiență la el!…

- Trebuie să sărbătorim, pentru că acum Isus, și ca om devine prezent pretutindeni, mereu. Rămâne alături de fiecare dintre noi, invizibil, dar viu și adevărat pentru cel care crede!

Destinul lui Isus este destinul nostru și al scumpilor noștri răposați.

- Împreună cu Isus, toți vom merge în cer, alături de Tatăl, alături de sfânta Fecioară. Și nu doar cu sufletul, ci, la sfârșit, și cu trupul nostru transfigurat.

Și acum, ce trebuie să facem?

- Să fim ucenici fideli și coerenți ai evangheliei lui Isus.

- Să fim mărturisitori și mesageri curajoși ai iubirii sale milostive și uimitoare în același timp.

- Trebuie să fim mândri și bucuroși pentru destinul care ne așteaptă.

- Trebuie să trăim ca fii ai lui Dumnezeu. Patria noastră definitivă este în cer! Trebuie să știm să păstrăm și să apărăm demnitatea noastră divină.

4. Exemple

Stimulați pentru a fi coerenți cu propria demnitate divină și a se ridica în mod constant spre ceruri.

a) Un om a găsit un ou de vultur și l-a pus printre cele ale unei cloști.

Oul s-a deschis odată cu cele de găină, și vulturașul a crescut împreună cu puișorii.

Toată viața vulturul a făcut ceea ce făceau puii din curte, crezând că este unul dintre ei.

Scurma pământul în căutare de viermi și insecte, cotcodăcea, dădea din aripi ridicându-se de la pământ câteva zeci de centimetri.

Au trecut ani, și vulturul a îmbătrânit. Într-o zi, a văzut deasupra lui, pe pământul plin de nori, o pasăre splendidă care plana, maiestuoasă și elegantă, în mijlocul curenților puternici de aer, abia mișcându-și robustele aripi aurite.

Bătrânul vultur a ridicat privirea uimit. “Cine este acela?” a întrebat.

“Este vulturul, regele păsărilor”, a răspuns vecina lui. “Aparține cerului. În schimb, noi aparținem pământului, pentru că suntem găini”. Și așa, vulturul a trăit și a murit ca o găină, pentru că asta credea că este.

b) Există o istorioară faimoasă despre un leu care a atacat o turmă și, spre marea lui uimire, a găsit un leu printre oi. Era vorba despre un leu crescut în turmă de când era un pui. Behăia ca o oaie și pășuna ca o oaie. Leul s-a dus direct la el și, când leul-oaie s-a văzut față în față cu adevăratul leu, a început să tremure ca o nuia.

Leul i-a spus: “Ce cauți în mijlocul oilor?”

Leul-oaie i-a răspuns: “Sunt oaie”.

Și altceva: “O, nu ești. Acum vino cu mine”.

A dus leul-oaie în fața unei oglinzi de apă și i-a spus: “Privește!”

Când leul-oaie a văzut propriul cap reflectat în apă, a scos un răget. În acel moment s-a transformat și nu a mai fost oaie (A. de Mello).

c) Un dar care ne-a fost oferit de Isus.

Iadul era plin, și afară un șir lung de persoane aștepta ca să intre. Diavolul a fost constrâns să blocheze intrarea tuturor noilor aspiranți.

- A rămas un singur loc liber și, logic, trebuie să îi revină celui mai mare dintre păcătoși, a proclamat el. Este printre voi cineva care să aibă mai multe crime făcute?

Pentru a-l găsi pe cel mai rău dintre toți, diavolul a început să examineze păcătoșii din coadă.

După puțin timp, a văzut unul pe care nu l-a observat până atunci.

- Ce ai făcut? l-a întrebat.

- Nimic. Eu sunt un om bun și sunt aici numai din greșeală.

- A, știu, a spus omul convins, dar m-am ferit mereu. Am văzut cum oamenii îi persecutau pe alți oameni, dar nu am participat la acea vânătoare nebună. Îi lasă pe copii să moară de foame și îi vând ca sclavi; i-au marginalizat pe cei slabi ca pe niște gunoaie. Spun tot felul de minciuni ca să se înșele unii pe alții. Eu am rezistat ispitei și nu am făcut nimic. Niciodată.

- Absolut nimic? a întrebat diavolul incredul. Ești sigur că ți-ai amintit tot?

- Sigur.

- Și nu ai făcut nimic? a repetat diavolul.

- Nu!

- Diavolul a exclamat: Intră, prietene. Locul este al tău! (B. Ferrero).

Ritul latin