Predici

1. Introducere

Nu m-am plâns niciodată de trecerea anilor, nici nu mi-am încruntat vreodată fruntea din cauza sorţii, cu o singură excepţie. Rămăsesem cu picioarele goale şi fără bani pentru încălţăminte. Am intrat îndurerat în moscheea din Kufa şi am văzut un om fără picioare. Atunci i-am mulţumit lui Dumnezeu şi m-am resemnat să rămân fără încălţăminte.

2. Tema

“Mare până la ceruri este iubirea ta, Dumnezeule; fidelitatea ta până la norii cerului”.

3. Mesajul zilei

Care sunt hotarele iubirii lui Dumnezeu faţă de noi?

- Iubirea lui Isus cel înviat pentru unul fiecare dintre noi ajunge până la cer. Este infinită: este fără margini: este imensă, mult mai mare decât universul.

- Poţi tu oare număra stelele care strălucesc pe firmament, pe care Domnul le cunoaşte pe nume şi le-a creat pentru tine?

- Poţi tu oare număra picăturile din toate apele, toate florile, plantele, animalele…perii capului tău… celulele corpului tău, pe care domnul le-a creat pentru tine?

- Dacă nu poţi nici măcar să numeri darurile sale, cum poţi oare măsura iubirea sa faţă de tine?

Mare este iubirea lui faţă de noi.

- Ajunge până la cer, până la stele, la astronave… la Marte şi mai departe.

- Ajunge până în adâncul mării şi al oceanelor.

- Ajunge până la marginile universului, până în centrul pământului.

- Ajunge până la sfârşitul timpului, dincolo de moartea noastră.

- Ajunge înainte de noi, după noi, la dreapta noastră, la stânga noastră, deasupra şi sub noi şi oriunde pentru a ne iubi.

- Unde nu ajunge iubirea lui Isus? Poate între săraci, bolnavi, nefericiţi, păcătoşi? Ba da, ajunge şi până la ei, şi încă cu mai mare forţă spre a-i salva şi a-i mângâia.

Mare este iubirea sa faţă de noi.

- Mare până la a muri pentru noi.

- Mare până la a ajunge la toate popoarele, chiar şi acelea care nu cred încă (cf. prima lectură).

- Mare până la a ierta totul.

- Mare până la a ne face asemenea cu el: divini, fiii lui Dumnezeu.

- Mare până la a respecta libertatea noastră.

- Mare până la a da o singură poruncă: aceea de a ne iubi.

- Mare până la a rămâne cu noi până la sfârşitul lumii.

- Mare până a face din noi familia sa, până a ni-l da pe Duhul său, până a ne da împărăţia sa veşnică.

Dacă iubirea sa faţă de noi este aşa de mare, de ce în lume este atâta diviziune, atâta ură?

- Pentru că noi, oamenii, suntem liberi şi alegem rău; suntem ticăloşi şi egoişti şi nu ascultăm chemările sale.

- Dar el nu încetează să ne iubească, vrea binele nostru, vrea să fim uniţi cu el şi, în cele din urmă, va reuşi să facă din oameni o singură familie, o singură turmă cu un singur păstor: “Pentru că puternică este iubirea sa faţă de noi; fidelitatea sa durează veşnic!”

4. Exemple

a) O practică simplă: aplicarea regulilor prieteniei dintre copii la iubirea lui Dumnezeu.

- Prietenii se întâlnesc cu plăcere.

- Prietenii se ascultă cu plăcere.

- Prietenii îşi vorbesc cu plăcere.

- Prietenii se ajută cu plăcere.

- Prietenii se cunosc cu plăcere.

- Prietenii se iubesc cu plăcere etc.

- Şi tu faci la fel cu Isus?

b) Dorinţa de a-l întâlni pe Isus

Marta întâlneşte o colegă, Sofia, care îi zice:

- Vino la mine, este un film frumos la televizor!

- Nu pot, astăzi am o întâlnire cu un prieten, răspunde surâzătoare Marta.

- Cum, o întâlnire? Lasă că te spun eu mamei tale. Ai să vezi!

- Poţi să-i spui. Chiar mama mă trimite la această întâlnire. Merg la biserică să mă întâlnesc cu Isus. Mai întâi ne rugăm şi apoi luăm parte la catehism.

În afara lecţiilor de religie, poate şi trebuie să avem şi alte întâlniri cu Isus. Una dintre aceste întâlniri are loc când uneori venim la biserică să-i facem o vizită lui Isus ascuns în tabernacol. Aceste întâlniri îi plac nespus de mult, pentru că aproape întotdeauna sunt făcute din iniţiativă proprie, fără să ne fie impuse.

Dar întâlnirea cea mai frumoasă cu Isus are loc în timpul sfintei Liturghii, când îl primiţi în inimile voastre la sfânta Împărtăşanie” (Ragazze controcorrente, Citta Nuova).

c) O legendă veche care ne ajută să înţelegem cât poate fi de greu, până şi lui Dumnezeu, ca să ne unească în iubire

Într-o zi, a doua Persoană a sfintei Treimi a mers la Tatăl şi i-a cerut:

- Eu îi iubesc atât de mult pe oameni! Pentru a le arăta iubirea mea, aş vrea să împlinesc pentru ei opera cea mai dificilă.

Dumnezeu Tatăl, în înţelepciunea sa infinită, zâmbind, a răspuns:

- Poţi dărâma toţi munţii cu un mic ciocănel… Poţi goli toate oceanele şi mările cu o cochilie… Dar dacă vrei cu adevărat o lucrare, cel mai dificil, cel mai lung, cel mai greu, coboară pe pământ şi educă-i pe oameni să se iubească!

… Au trecut secole şi milenii şi acum Isus osteneşte în lucrarea sa de iubire infinită.

d) Pentru cei mai mărişori, poate fi utilă amintirea acestei rugăciuni a lui S. Kierkegaard:

Dumnezeule, tu ne-ai iubit mai întâi (1In 4,10). Vai, noi vorbim despre ea ca despre un simplu fapt istoric, ca şi cum cândva tu ne-ai iubit mai întâi. Şi totuşi, tu o faci şi o vei face mereu. De multe ori, de fiecare dată, pe tot parcursul vieţii. Tu ne iubeşti primul. Când ne trezim dimineaţa şi ne ridicăm spre tine gândul, tu eşti primul. Tu ne-ai iubit mai întâi. Şi dacă mă trezesc în zori şi în aceeaşi secundă îmi îndrept adoraţia sufletului meu spre tine, tu m-ai precedat deja şi m-ai iubit mai întâi. Când îmi adun sufletul dintr-o disipare şi mă gândesc la tine, tu ai fost primul. Şi aşa se întâmplă mereu. Iar noi, nerecunoscători, vorbim mereu ca şi cum o singură dată ne-ai iubit mai întâi.

pr. Pietro Righetto Ritul latin