Start > Ritul latin > A II-a Duminică după Paști (pentru copii)

A II-a Duminică după Paști (pentru copii)

17 April 2009
764 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a II-a după Paște (Anul B)

1. Introducere

Iluminați de lumina lui Isus înviat, reuniți asemenea numeroaselor boabe de grâu de pe spic, creaturi ale unei noi creații, membre ale unicului popor al lui Dumnezeu, să continuăm, mai ales până la Rusalii, să contemplăm misterul plin de bucurie și izvor de viață al învierii lui Isus.

2. Tema

Problematică existențială.

- Este frumos în familie, în clasă, în parohie… ne iubesc toți, fără excepție; este foarte urât, însă, când există diviziuni, ură, lipsește cineva fie din cauza muncii, fie pentru că a fugit de acasă…

- Cel care este departe din cauza multor motive este departe de inima voastră?

Isus ne vrea pe toți uniți, toți frați în familia lui Dumnezeu.

- Imediat după înviere, îi adună pe apostoli, care, dezamăgiți și înfricoșați, se împrăștiaseră, le oferă pacea sa, iertarea sa, Duhul său de iubire.

- La fel face și cu noi, în fiecare duminică, Paștele săptămânal.

- Împreună cu Isus înviat nu ne mai temem nici de moarte, siguri de înviere.

Să nu facem ca Toma.

- Era în afara comunității; de aceea, riscă să nu creadă că Isus a înviat.

- Abia când revine în comunitate îl regăsește pe Isus și exclamă: “Domnul meu, Dumnezeul meu!”

Exemplificare liturgică.

- Duminica este ziua Bisericii, adică a adunării, a reunirii tuturor creștinilor dintr-o parohie sau dintr-o comunitate în jurul lui Isus înviat.

- Formăm astfel o singură familie: avem un singur Dumnezeu ca Tată, un singur Domn al vieții, un singur Duh al iubirii, un singur Mântuitor, o singură masă, un singur țel…

- Este adunarea cea mai mare: la ea participă Dumnezeu, sfânta Fecioară, îngerii, sfinții, răposații noștri, care sunt cu Domnul… De ar participa și toți membrii comunității parohiale, toți copiii!

- Este o adunare care reunește pe grade toată Biserica. Noi suntem uniți cu parohul nostru, cu preoții. Împreună cu ei și prin ei, suntem uniți cu episcopul, pe care îl amintim în rugăciune. Împreună cu el, suntem uniți cu papa. Astfel, toată lumea creștină formează duminica și în mod vizibil un singur popor, entuziasmat de Isus înviat.

- Este sărbătoare: gata cu treburile obișnuite, gata cu grupurile separate: trebuie să fim un singur trup, un singur suflet!

Episcopii ne spun: “Este valabilă pentru toți recomandarea Bisericii primare de «a nu diminua Biserica și a nu reduce, cu nici un membru, trupul lui Cristos, prin propria absență»” (CEI, Ziua Domnului).

3. Exemple

Pentru a-i educa pe copii să nu “sărăcească” comunitatea și, mai ales, pe ei înșiși prin absența lor de la adunarea duminicală, pot fi folositoare aceste exemple.

a) Un fel de “Noapte bună” a lui Don Bosco pentru copiii lui.

O găină mofturoasă nu vrea să intre seara în coteț. Rămâne afară și, când simte că a obosit să se tot plimbe, se așază pe fânar.

Aici o surprinde vulpea!

Atunci găina începe să zboare: se așază pe creanga unui copac.

Vulpea o urmărește.

Apoi zboară pe gard, un pic mai jos.

Vulpea o așteaptă.

Apoi sare pe căruță, și mai jos.

Vulpea este aproape de ea!

Până la urmă, găina mofturoasă și îngâmfată ajunge pe pământ.

Iar vulpea o mănâncă!

Așa vi se întâmplă vouă, copii, când vă îndepărtați de grup și de Biserică: zburați tot mai jos, până când vă treziți între fălcile celui rău! (L. Chiavarino).

b) Cărbunele care se stinge.

Parohul unei bisericuțe din New England a observat că unul dintre cei mai fervenți credincioși lipsea de ceva timp de la Liturghia duminicală.

Într-o seară, se hotărăște să meargă să îl viziteze.

L-a găsit singur acasă, așezat în fața șemineului.

După salutul obișnuit, preotul a luat cu cleștele un cărbune aprins și l-a pus pe dușumea, fără să spună nimic. Apoi s-a așezat pe un fotoliu și a rămas nemișcat privind, preț de câteva minute, acel cărbune care, rămas izolat, departe de foc, încet și inexorabil se stingea.

Credinciosul, înțelegând avertismentul, a spus:

- Părinte, vă mulțumesc pentru această frumoasă predică. De duminica viitoare voi veni din nou la biserică, pentru că nu vreau ca viața mea spirituală să se stingă.

Prieteni, departe de foc ne stingem; departe de parohie riscăm să îl uităm pe Isus, învingătorul păcatului și al morții.

Să nu ne rupem de Biserică, trupul mistic al lui Cristos, poporul lui Dumnezeu din care facem parte!

c) Parohul satului a văzut în treacăt că Ioan își spăla mașina, ca de obicei. A privit îndelung și apoi a făcut această remarcă:

- Ai o mașină foarte frumoasă: chiar dacă este veche, este mereu lustruită și strălucitoare!

Ioan a răspuns:

- Dacă ați ști, părinte, cât timp și cât efort îmi consumă această mașină: cel puțin o oră pe zi.

Atunci, parohul a devenit serios și, zâmbind, a spus:

- Ioan, dar pentru a-ți ține sufletul în ordine cât timp acorzi în fiecare zi?

Omul nu a răspuns: se ocupa puțin sau deloc de credință.

Atunci preotul, coborând capul, a încheiat:

- Dragul meu Ioan, aș prefera cu siguranță să fiu mai curând mașina ta, decât sufletul tău!

Ritul latin