Start > Ritul latin > Timpul s-a scurtat!

Timpul s-a scurtat!

22 September 2006
1,049 afișări

Autor: pr. Phil Bloom
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a III-a de peste an (Anul B)

Lecturile de astăzi ne vorbesc despre scurtimea vieții umane și despre importanța pocăinței noastre în acest moment… nu mai încolo! Era odată un preot care ajunsese la punctul maxim al predicii sale și dorea să fie cât mai dramatic. Privindu-și credincioșii a spus cu glas grav: “Fiecare dintre credincioșii acestei parohii va muri!” Oamenii au fost loviți de aceste cuvinte, doar unul a chicotit. Preotul a repetat atunci: “Fiecare om din această parohie va muri!” Credincioșii erau mai departe înmărmuriți, gândindu-se la sfârșitul pe care – la ceasul hărăzit de Domnul – îl vor avea, doar credinciosul din spate râdea. Preotul a repetat pentru a treia oară, ca să audă din nou râsul bărbatului. Fără să se mai poată răbda, preotul l-a întrebat direct de la amvon de ce râde. Bărbatul a răspuns: “Părinte, știți… eu sunt din parohia vecină.”

Să fim onești: mulți dintre noi avem o atitudine similară vizavi de moarte. Întotdeauna se întâmplă la alții, așa că de ce să ne facem probleme? Nu luăm în serios moartea și judecata de apoi. Sfântul Paul a recunoscut această tendință omenească; din acest motiv el le-a spus fățiș corintenilor: “Timpul s-a scurtat”. Paul avea prezent în minte gândul la sfârșitul lumii și la sfârșitul vieții. Avem și noi nevoie de acest realism. Spre a ne ajuta în acest sens, voi aminti povestea unui bărbat care a avut parte de o experiență dramatică a acestui “timp (care) s-a scurtat”.

Ați auzit sunt sigur de scriitorul rus Dostoevsky. El a scris “Frații Karamazov” și “Crimă și pedeapsă” și alte romane minunate. Ca tânăr, Dostoevsky a făcut parte dintr-un grup subversiv care la un moment dat a fost arestat și închis. Într-o zi autoritățile i-au scos din închisoare și le-au dat drumul în piața principală din Petersburg. La început ei au crezut că au fost eliberați, dar apoi au văzut că locul era pregătit pentru execuție. Ofițerii au ales trei prizonieri, i-au legat la ochi și i-au pus la zid. Dostoevsky privea îngrozit cum armele sunt încărcate și îndreptate către colegii săi. S-a întors spre prietenul din dreapta sa și, deși știa că va nu va fi luat în serios, i-a spus să îi ceară iertare lui Cristos și să fie curajos. Au așteptat, dar armele nu au tras: țarul oprise execuția.

În romanele sale, Dostoevsky amintește de această experiență a sa. Ce l-a impresionat nu a fost ce puțin mai avea atunci de trăit, ci ce ar fi făcut în ultimele cinci minute. În mintea sa, cele cinci minute fuseseră împărțite astfel: unul pentru a observa împrejurimile, pentru a sorbi culorile, formele și sunetele; două minute pentru a se gândi ce a făcut în viață și două minute pentru a se gândi ce îl va aștepta după moarte. Împărțite astfel, timpul rămas părea suficient, ba chiar prea mult.

Sfântul Paul se gândea la ceva similar când spunea: “Timpul s-a scurtat.” Nu doar că timpul trece rapid. Fiecare știm aceasta. Dar ce voi face eu și tu cu timpul ce ne-a rămas? Această întrebare este atât de presantă, încât Sf. Paul nu se sfiiește să le spună soților să se abțină de la relațiile conjugale: au ceva mult mai important de făcut. Amintindu-le oamenilor că timpul se scurge rapid, Paul îi urmează exemplul lui Isus. În Evanghelia de astăzi auzim primele cuvinte ale slujirii Sale publice. “S-a împlinit timpul și împărăția lui Dumnezeu este aproape! Convertiți-vă și credeți în evanghelie.” Peste câteva săptămâni vom auzi preotul spunându-ne aceste cuvinte când ne va pune cenușă pe cap. În curând vom fi cenușă. Să ne convertim și să credem. Postul Mare va veni în curând, dar să așteptăm pentru convertire o săptămână sau o lună ar fi obrăznicie curată. Timpul s-a scurtat! Acum este timpul pentru a ne gândi la lucrurile care contează cu adevărat: gândiți-vă unde sunteți acum și cum ați ajuns aici; apoi întoarceți spatele răului și îmbrățișați împărăția lui Cristos.

Ritul latin