Start > Ritul latin > În lume, dar nu ai lumii

În lume, dar nu ai lumii

22 September 2006
1,552 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a III-a de peste an (Anul B)

Încă dintru începuturile creștinismului, credincioșii au simțit existența unui conflict cu viața în lume. Aceasta deoarece creștinii se știau ca cetățeni ai cerului, dar care totuși trebuie să trăiască în lume. Este cumva situația peștelui care trebuie să trăiască afară din apă. Valorile și acțiunile creștinului diferă considerabil de cele ale lumii. Cum rezolvăm acest conflict?

Creștinii au răspuns acestui conflict în trei moduri. Mai întâi sunt cei care au răspuns conformându-se lumii. Motoul lor este: dacă nu pot să îi înving, mă alătur lor. Astfel de creștini participă poate cu entuziasm la slujbele de la biserică, dar gândirea lor, valorile lor, prioritățile vieților lor, nu diferă deloc de cele ale necredincioșilor de lângă ei. Poartă ranchiună și încurajează ura, în loc să ierte pe cei ce le greșesc. Paul condamna această atitudine: “Nu vă conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții ca să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârșit” (Romani 12,2).

În al doilea rând sunt cei care răspund fugind de lume. Unele dintre primele mișcări monastice și spirituale au fost motivate de dorința de a se izola de lume, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Autorul Imitațiunii lui Cristos scria: “De câte ori am fost între oameni, m-am întors mai puțin om.” După această spiritualitate, drumul spre sfințenie presupune evitarea contactului cu societatea și cu semenii. Poate această metodă a funcționat pentru eremiți, dar cu siguranță nu este metoda potrivită majorității creștinilor. Rugăciunea lui Isus pentru discipolii săi este ca ei să rămână în lume, dar fără să îi aparțină acesteia: “Lumea i-a urât pentru că ei nu sunt din lume așa cum Eu nu sunt din lume. Nu te rog ca să îi iei din lume, ci ca să îi păzești de Cel Rău” (Ioan 17,14-15).

Al treilea mod de a răspunde conflictului cu lumea este trăirea după principiile creștine într-o lume coruptă – acesta este răspunsul cel mai provocator și cel mai fidel învățăturilor lui Cristos. Se bazează pe principiul trăirii în lume, dar fără să aparții lumii. Pe scurt îi poți spune detașare. Despre aceasta ne explică Paul în a doua lectură de astăzi. “Fraților, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat; de acum, cei care au femeie să fie ca și cum nu ar avea, cei care plâng ca și cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca și cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca și cum nu ar fi stăpâni, cei care se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi: căci chipul acestei lumi trece” (1 Corinteni 7,29-31).

Paul nu îndeamnă la fugitul din lume. Nu spune oamenilor să înceteze să se mai căsătorească, să nu mai cumpere, să nu mai facă afaceri. El le spune creștinilor că trebuie să se implice în activitățile necesare vieții, dar cu un spirit de detașare. Trebuie să aibă aceste preocupări, dar fără să își investească în ele inima și sufletul, speranța și încrederea. Cu alte cuvinte, Paul explică ceea ce însuși Cristos ne-a spus: “Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră” (Matei 6,19-21).

Motivul pentru care nu trebuie să ne punem încrederea în ceva lumesc este că lumea așa cum o știm și toate din ea sunt trecătoare. La sfârșit singura bogăție care va valora la judecata de apoi este bogăția virtuților acumulată prin actele de credință și de iubire pe care le-am făcut.

Un scafandru poate trăi în apă, dar ce respiră el este aerul. La fel, credincioșii trebuie să trăiască în lume, dar în spiritul lui Cristos. Trebuie să ne implicăm profund în lume și în societate, dar forța care ne călăuzește trebuie să fie una divină, care ne ține vii din punct de vedere spiritual. În acest an să ne angajăm să stăm aproape de Dumnezeu, să fim hrăniți, călăuziți și luminați de cuvântul lui Dumnezeu, angajându-ne în același timp în activitățile și datoriile legitime pe care Dumnezeu ni le-a hărăzit în lume – în familie, în parohie, la școală sau la serviciu, în societate și în lume.

Ritul latin