Start > Ritul bizantin > Bucurați-vă!

Bucurați-vă!

17 April 2009
1,506 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Luni, a doua zi a Paștilor

Această zi de luni, putem să o numim “ziua bucuriei”. Evanghelia ne spune cine este autorul bucuriei: “În mijlocul vostru este cineva pe care nu îl cunoașteți“. Domnul este în mijlocul nostru! Așteptăm a doua Sa venire dar deja, este aici, în Biserică, în Euharistie, în inimile noastre! El este baza, izvorul bucuriei noastre. El a adus omenirii “revoluția iubirii”. Semnul că îi suntem credincioși lui Isus, constă în a trăi o viață marcată de bucurie. Nu putem participa la Înviere și să fim triști!

Cineva se poate întreba dacă putem fi bucuroși în aceste zile de criză economică, politică, umană, având în jur atâtea persoane necăjite care suferă din cauza sărăciei, a lipsei locurilor de muncă, a violențelor de tot felul? Dacă ne oprim la perspectiva “materială” a lumii, avem multe motive să fim triști, pesimiști, descurajați. Dar, dacă ne convertim și privim prin optica credinței, trebuie să ne umplem de bucurie, în ciuda durerilor și a necazurilor. Bucurați-vă pentru că Domnul a Înviat! A biruit moartea! Ne-a mântuit! Pentru că viața omului nu se termină pe pământ, ci dăinuie în veșnicia lui Dumnezeu.

În fiecare zi experimentăm că bucuria și pacea inimii nu vin de la lucrurile materiale, de la bogății, succese sau distracții… Prin urmare, fericirea omului nu izvorăște din lucrurile din jurul său, ci din inima sa. Un om poate fi bogat, poate avea succes, dar în același timp, să fie trist, nefericit și pesimist. Alt om fiind bătrân, bolnav și singur, poate să aibă multă pace și bucurie în inimă.

Trebuie să ne trezim… ca să înțelegem că Dumnezeu ni s-a prezentat în Isus care a pătimit, dar a treia zi a Înviat! Această veste este asemănătoare alteia: “deșertul, moartea va înflori, va deveni viață“! Păcat că “bucuria în sine” nu este răspândită între creștini. Când ne gândim la bucurie, ne gândim la Domnul? Subliniind prea des aspectele necăjite ale vieții, uităm de bucuria Învierii! De fapt, apostolul Pavel ne mustră deoarece încă nu l-am cunoscut pe “Domnul bucuriei”. A venit Domnul, ți-a arătat că te iubește, jertfindu-Se pentru tine și tu ești tot supărat?… pare că se întrebă Pavel.

Într-adevăr sunt multe persoane care suferă amarnic, dar “bucuria creștină”, fericirea Învierii, este ceva mult mai mult decât orice durere. Să ne trezim din somn, fraților! Dumnezeul bucuriei dorește să discute cu noi și să ne mântuiască. Care lucruri ne fac triști? Evenimentele vieții? Cineva ne-a înșelat așteptările? Avem un gol în suflet? Toate aceste lucruri sunt în afara noastră și nu în inima noastră. Ele nu ne pot atinge, dacă nu le permitem.

Apostolul Pavel ne spune să fim atenți, să nu “stingem Spiritul” care este în noi. Atunci când punem de-o parte Spiritul, ne întristăm, nu mai suntem oameni adevărați, uităm că suntem trup-suflet, după chipul lui Dumnezeu.

Fraților, ați observat că Botezătorul recunoaște că nu este Cristos? Cauza suferințelor, a nemulțumirilor, a întristărilor noastre stă în faptul că pretindem, de multe ori, să fim noi “dumnezeu”. Dacă uităm de Dumnezeu și ne bazăm pe propriile puteri, putem trăi în plăceri, dar nu ne putem bucura, deoarece adevărata bucurie este doar cea divină!

Adevărata bucurie, acea interioară, o putem avea doar atunci când ne recunoaștem identitatea: suntem fiii unui Dumnezeu, care ne iubește.

Fraților! A fi creștini, nu înseamnă a fugi de lume, ci a ne bucura de lucrurile lumii, însă cu simplitate și considerându-le la adevărata lor valoare. Nu “materialul” ne mântuiește, ci Isus Cristos. Creștine! Dacă Dumnezeu “locuiește” în tine, fiecare lucru din lume, fiecare întâmplare din viața ta te trimite la voia lui Dumnezeu și îți spune că El te iubește, El le-a creat toate, pentru tine.

Fraților, această bucurie trebuie să se reflecte în vorbele, în comportamentul nostru, în familiile și rugăciunile noastre!

Isus, om și Dumnezeu a Înviat! Domnul s-a făcut om ca să ne descopere fața adevărată a lui Dumnezeu. În pericopa de astăzi, Botezătorul ne spune că Isus este “Cuvântul” lui Dumnezeu, care s-a făcut trup și a venit să locuiască cu noi, oamenii. Prin urmare, unde este un om, oricare ar fi el, acolo este Dumnezeu! De aceea, nu îl respect nici pe Dumnezeu, dacă nu respect omul! Nu pot să mă abandonez Tatălui din cer, dacă nu știu că fiecare bărbat și femeie este fratele și sora mea. Iată de ce acolo unde trăiesc oameni fără dreptul la viață, demnitate, libertate, dreptate, fiind excluși de la resursele materiale și culturale, care să-i permită să se dezvolte, acolo este marginalizat însuși Dumnezeu.

Ca adevărați creștini, trebuie să ne luptăm pentru drepturile noastre și ale altora. Să nu uităm că Botezătorul spune în Evanghelie, că el predică nu pentru el, ci pentru Isus. Și noi trebuie să le arătăm fraților noștri, ceea ce Domnul a făcut pentru mântuirea tuturor oamenilor! Ioan s-a dat de-o parte, pentru a-i face loc lui Isus. Noi? Împlinim misiunea noastră de a-L predica fraților noștri pe Domnul?

Misiunea noastră de creștini constă în a face, ca în centrul lumii să nu fie statele, puterile economice și nici religiile, ci omul convins de Învierea Domnului. Punându-l în centru pe Omul Înviat, (pe fiecare dintre oameni) în plinătatea drepturilor sale și a adevăratei sale realizări personale și comunitare, regăsim centralitatea lui Dumnezeu și bucuria învierii în sufletele noastre. Amin.

Ritul bizantin