Start > Ritul latin > Mielul lui Dumnezeu

Mielul lui Dumnezeu

22 September 2006
1,785 afișări

Autor: pr. Daniel Meynen
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica a II-a de peste an (Anul B)

“În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: ‘Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!’”

Ioan Botezătorul este încă puternic marcat de manifestarea Duhului Sfânt de la Botezul lui Isus, ce avusese loc cu o zi înainte. Vocea Tatălui răsună încă în urechile lui. Se gândește neîncetat la Mesia, venit pe pământ pentru a revela iubirea Tatălui, care vrea prin Fiul Său preaiubit să mântuiască lumea! La o zi după aceea memorabilă în care a fost ales să îl boteze pe Domnul Isus, Ioan Botezătorul nu se poate abține să nu strige, îndemnat de Duhul Sfânt: “Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!”

Ioan indică spre Mesia, Mântuitorul, Isus Cristos: arată Calea de urmat, ne indică Poarta Cerurilor, strigă celor care sunt dispuși să-l asculte că Iubirea este aici! Deja Inima lui Isus este deschisă; deja Inima lui Dumnezeu s-a deschis ca să ne permită să vedem ce îndurare le este rezervată celor care doresc cu adevărat să se apropie de Inima lui Cristos! Pentru că, atunci când cerurile s-au deschis și vocea Tatălui s-a făcut auzită, Iubirea lui Dumnezeu izvora deja în Inima lui Isus, prevestind sângele și apa baptismală ce vor curge în viitor pe Crucea Calvarului (Ioan 19,34).

“Iată, Mielul lui Dumnezeu!” “Ecce Agnus Dei!” Aceasta este expresia folosită de preot în timpul celebrării euharistice, când înainte de împărtășanie le prezintă credincioșilor ostia. Dar această expresie se găsește, înainte de toate, în cântul liturgic folosit de Biserică la frângerea pâinii: “Agnus Dei, qui tollis pecata mundi, miserere nobis.” “Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluiește-ne pe noi.” Cu adevărat, în expresia “Mielul lui Dumnezeu” ni se revelează întreaga Iubire a lui Dumnezeu! Cu adevărat, este Pâinea Iubirii cea care se frânge pentru noi!

“Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus.”

Expresia “Mielul lui Dumnezeu” are o putere atât de mare încât îi atrage la Isus pe oamenii de bunăvoință. Ioan abia le-a spus câteva cuvinte, iar cei care erau cu adevărat deschiși să asculte au primit un har particular: acela de a-l urma pe Cristos. “Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus.” Oare nu aceasta fac toți credincioșii în timpul celebrării euharistice? Preotul abia le prezintă credincioșilor ostia consacrată, că ei se și reped să îl urmeze pe Învățător, pe care îl primesc în ospățul pregătit lor.

“Isus s-a întors și, văzându-i că îl urmează, le-a zis: ‘Ce căutați?’ Ei i-au spus: ‘Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă Învățătorule – unde locuiești?’ El le-a zis: ‘Veniți și vedeți’. Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.”

“Ce căutați?” Ce căutăm? Suntem și noi oameni de bunăvoință? Dacă da, atunci putem răspunde cu discipolii lui Ioan: “Învățătorule, unde locuiești?” Și El ne-ar răspunde acum: “Sunt în Ceruri!” Nu așa se întâmplă oare când îl primim pe Isus Euharisticul? Nu intră Domnul în Cerurile sufletului nostru? Pentru că atunci Cerurile sunt în noi! Și, asemenea discipolilor, vom rămâne cu Isus “în ziua aceea”; în fiecare zi noi putem primi Sfânta Împărtășanie; în fiecare zi preoții frâng “pâinea noastră cea de toate zilele” pentru noi!

“Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: “L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă ‘Cristos’ – și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: ‘Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi Chefa’ – care înseamnă ‘Petru’”.

De ce și-a schimbat Simon numele? De ce Isus i-a spus lui Simon “Chefa” sau “Petru”? Simplu, pentru că Simon auzise vocea Spiritului, care îi spusese să meargă la Isus, așa după cum fratele său Andrei făcuse deja. Dar ce înseamnă să mergi la Isus? Înseamnă să răspunzi chemării harului lui Dumnezeu, să devii un copil al lui Dumnezeu, un fiu adoptiv al Tatălui: “Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl” (Ioan 6,65). “Tot ce-mi dă Tatăl, va veni la Mine” (Ioan 6,37).

El care a devenit un copil al Tatălui, a biruit Răul: el a câștigat lupta împotriva Celui Rău! El care a devenit un copil al Tatălui mergând la Cristos merită răsplata cuvenită copiilor lui Dumnezeu: așa că merită să primească un nou nume! “Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă și-i voi da lui o pietricică albă și pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l știe, decât primitorul” (Apocalipsul 2,17). De aceea Simon a primit numele de Chefa, sau Petru: el a primit o pietricică albă, un nou nume, numele de “piatră”!

Noi toți, împreună cu Simon Petru, suntem pietre vii destinate să construim edificiul spiritual al Bisericii. Fie ca Preasfânta Fecioară Maria, care, prin credința ei, este asemenea mortarului care unește toate aceste “pietre”, să vină în ajutorul nostru, astfel încât comuniunea de astăzi să poată fi o comuniune eternă care să ne așeze pentru totdeauna în Iubirea Tatălui!

Ritul latin