Predici

Mark Twain obişnuia să glumească spunând că a făcut următorul experiment: a pus un câine şi o pisică în aceeaşi cuşcă, să vadă dacă pot trăi împreună. Şi au putut. A pus apoi în aceeaşi cuşcă o pasăre, un porc şi un ţap. Într-un final s-au înţeles şi au putut sta într-un loc. Dar când a pus în aceeaşi cameră un baptist, un presbiterian şi un catolic, pereţii au puşcat. Mark Twain nu a mers mai departe să experimenteze cu un creştin, un musulman şi un hindus pentru simplu fapt că pe atunci aşa ceva era de neimaginat. În lumea de astăzi însă, tot mai adesea creştinii trăiesc în aceeaşi cuşcă, birou, bloc, oraş, cu oameni de tot felul de alte religii.

Astăzi, în sărbătoarea Epifaniei, ne amintim de magii care au venit de departe pentru a-l adora pe Pruncul Isus. Ei au venit călăuziţi de o stea. Nu cunoşteau scripturile, aşa că Dumnezeu li s-a revelat prin mijloacele religiei lor necreştine. Din stele, ei au putut afla de naşterea lui Isus. Urmând steaua au ajuns la Betleem. Au venit ca păgâni, l-au adorat pe Isus ca păgâni, şi s-au întors acasă ca păgâni. Nu s-au convertit nici la iudaism, nici la creştinism. Dumnezeu a primit cultul pe care l-au adus, şi le-a apărut apoi în vis avertizându-i, păsându-i de soarta lor, îngrijindu-se să ajungă cu bine acasă. Vedem astfel că Dumnezeu intră în relaţie şi cu oamenii de altă religie decât iudaică sau creştină.

Există un singur Dumnezeu, şi toţi cei care îl caută cu inimă sinceră sunt conduşi către El, pentru că El îi cheamă. Un singur lucru au în comun creştinii cu membri altor religii: îi aducem cult aceluiaşi Dumnezeu. Suntem cu toţii copiii aceluiaşi Tată. Acest adevăr este dificil de acceptat de către persoanele religioase, deoarece fiecare vrea să îl aibă pe Dumnezeu, şi adevărul Său, în exclusivitate.

În Vechiul Testament, evreii credeau că formau singurul popor al lui Dumnezeu. Ei împărţeau lumea în două: evreii, care erau poporul lui Dumnezeu, şi neamurile, care nu erau ale lui Dumnezeu. Unii dintre profeţi şi înţelepţi au încercat să corecteze această credinţă greşită a evreilor, amintindu-le de iubirea universală a lui Dumnezeu pentru omenire. Dar abia odată cu venirea lui Isus această idee a prins rădăcini solide. Aşa după cum se spune în scrisoarea către efeseni, Cristos “a făcut una din cele două” grupuri, evrei şi celelalte neamuri, “dărâmând zidul despărţitor” (Efeseni 2,14). Acesta este mesajul Evangheliei pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o lui Paul spre predicare: “păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii în Cristos Isus, prin evanghelie” (Efeseni 3,6).

A doua lectură de astăzi descrie acest adevăr ca fiind un mister: “prin revelaţie mi-a fost făcut cunoscut misterul” (Efeseni 3,3). Este un mister din două motive: (a) raţiunea umană singură nu poate să ajungă la o astfel de cunoaştere fără lumina revelaţiei divine; (b) chiar după ce adevărul a fost revelat rămâne încă o enigmă sau un paradox pentru raţiunea umană. Este o enigmă a credinţei creştine faptul că noi credem, pe de o parte, că evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu, şi, pe de altă parte, că “Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice naţiune, cel care se teme de el şi face dreptate îi este plăcut” (Faptele Apostolilor 10,34-35).

În trecut, creştinii aveau tendinţa de a face aceeaşi greşeală cu evreii din trecut, pretinzând că nu există mântuire în afara Bisericii. Apoi a venit Conciliul Vatican II, când Biserica a deschis ferestrele pentru suflarea Duhului Sfânt, recunoscând că adevărul lui Dumnezeu este la îndemâna oricui, şi a celor de altă religie, deşi nu în aceeaşi măsură ca în Biserică. Diferenţa dintre credinţa creştină şi alte credinţe nu este deci faptul că noi posedăm adevărul lui Dumnezeu, şi ei nu, ci că, mulţumită revelaţiei unice a lui Dumnezeu în Cristos, noi putem să vedem mult mai clar adevărul lui Dumnezeu, să îl iubim mult mai mult pe Dumnezeu, să urmăm mai îndeaproape căile lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi. Trebuie însă mereu să ne amintim că dacă ne culcăm pe o ureche, chiar dacă suntem “mai buni”, alţii mai puţin buni pot ajunge la destinaţie înaintea noastră. Să reflectăm asupra acestui mister astăzi, când îi celebrăm pe magii venind din ţinuturi păgâne pentru a-l adora pe Isus tocmai născut, în timp ce “poporul ales” al lui Dumnezeu din Ierusalim dormea, fără să îşi dea seama că Împărăţia lui Dumnezeu a venit.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin