Start > Ritul bizantin > Ce ai primit de Crăciun?

Ce ai primit de Crăciun?

22 September 2006
3,030 afișări

Autor: pr. Anthony M. Coniaris
Traducere: Oana Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Nașterea Domnului

Daruri bune de Crăciun și în fiecare zi.

Tot mai mulți și mai mulți oameni întreabă în această perioadă: “Ce ai primit de Crăciun?” Problema cu acest accent pe care îl punem la Crăciun este că pierdem tocmai esența acestei sfinte perioade. Noi, creștinii, dăm daruri de Crăciun într-o umilă repetare a Darului pe care Dumnezeu ni l-a făcut – Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos. Pentru creștini accentul corect trebuie să cadă pe dăruire nu pe ce am primit.

Un om povestea odată ce i s-a întâmplat în ajunul Crăciunului pe când era băiat. Au ascultat cu toții povestea nașterii lui Isus, iar apoi au deschis cadourile și s-au bucurat de ele. Tatăl le-a cerut copiilor să facă liniște și le-a spus: “Dintre toate cadourile pe care le-ați primit, vreau să vă alegeți fiecare câte unul care vă place cel mai mult și să îl puneți în fața voastră.” După ce copiii au făcut așa cum li s-a spus, tatăl a continuat: “Acum vreau ca fiecare dintre voi să vă gândiți la cineva pe care îl cunoașteți, care este mai puțin norocos decât voi, care nu primește cadouri ca voi, iar mâine le vom împacheta și le vom trimite acestora.” Omul spunea că nu poate uita Crăciunurile din copilărie. Atunci a învățat că în centrul Crăciunului este gestul lui Dumnezeu care a dat omenirii ce avea mai bun: pe Fiul său. Un gest pe care suntem chemați să îl repetăm, nu doar de Crăciun ci în fiecare zi a anului. Cadoul prin excelență pe care un creștin poate să îl dea în adevăratul spirit al Crăciunului este tocmai iubirea lui Cristos.

 

Darul timpului.

“Cel mai mare dar pe care l-am primit”, spunea un tânăr avocat, “a fost un dar primit la Crăciun, când tatăl mi-a dat o cutiuță. Înăuntru era un bilețel pe care scria: ‘Fiule, în acest an îți voi da 365 de ore, câte o oră pe zi, după cină. Este a ta. Vom vorbi despre ce vrei tu să vorbim, vom merge acolo unde vrei tu să mergem, ne vom juca ce vrei tu să ne jucăm. Va fi timpul tău.’ Tatăl meu nu numai că s-a ținut de promisiunea acelui dar, ci în fiecare an l-a reînnoit, și este cel mai mare dar din viața mea. Ceea ce sunt eu acum este rezultatul acestui timp.”

Darul timpului nu este doar ieftin ca buget, dar este și personal. Discutând despre ce să îi dea de Crăciun tatălui ei bolnav și singur, o femeie și-a spus: “Am să îi dau tăticului meu mai mult timp!” Ce dar minunat și rar! Îi iubim pe părinții noștri dar avem, sau credem că avem, puțin timp pentru ei. Când cineva este bătrân și mai are doar timp, cel mai prețios dar pe care îl poate primi de la cei dragi este timp de petrecut cu el. Cel mai personal, mai apreciat și mai unic dar pe care îl putem face este darul timpului. Timpul nostru. Din cele douăzeci și patru de ore care formează o zi.

 

Darul prieteniei.

Pe lângă darul timpului, un alt mare dar pe care putem cu toții să îl dăm este prietenia. O fetiță spunea odată: “Nu am nici un dar. Nu știu să cânt. Nu știu să pictez. Nu știu să scriu poezii. Pur și simplu nu am nici un dar!” “Ba ai – și strălucește pe fața ta”, i-a spus mama ei. “Ai unul dintre cele mai minunate daruri – darul prieteniei. Te pricepi cum să fii prietenă cu oamenii.”

În loc să ne întrebăm “câți prieteni am?” de Crăciun să ne gândim mai bine “la câți oameni le pot fi eu prieten?” Oamenii au nevoie de oameni. Eu știu personal câtă nevoie am de oameni. Să îi găsesc atunci pe cei care au nevoie de mine, de prietenia mea, de iubirea mea. Să îmi exprim această prietenie printr-un telefon sau printr-o felicitare, sau să îi vizitez. Trebuie să le fac cunoscut faptul că îmi pasă de ei.

 

Alte daruri.

Cele mai mari daruri sunt gratuite. Darul încurajării; darul spunerii cuvintelor “te iubesc” celor dragi; darul iertării; darul de a spune “îmi pare rău” cuiva cui am greșit; darul înțelegerii; darul ascultării atente când celălalt ne vorbește, căutând să îi înțelegem punctul de vedere, să înțelegem ce simte. S-ar putea să nu avem ceea ce psiho-analiștii numesc “a treia ureche”, dar două urechi ne pot fi de ajutor dacă le ținem deschise. Oamenii care cedează psihic sunt cei care nu au avut ocazia să povestească despre conflictele și nemulțumirile pe care le au; sunt cei care nu au găsit o “ureche ascultătoare”, deoarece oamenii pe care i-au întâlnit nu au fost sincer interesați de ceea ce celălalt spunea. A fi atent la ceea ce spune celălalt, a-ți concentra atenția întreagă asupra celuilalt, când îți vorbește, când îți împărtășește ceva, este un mare dar.

 

Darul laudei.

Un alt mare dar de Crăciun dar și pentru oricare zi din an este darul laudei. Consilierii matrimoniali spun că o cauză foarte importantă a divorțului este deteriorarea de către unul din soți a respectului de sine al partenerului. De-a lungul căsniciei cei doi trec prin numeroase momente dificile, dar trec mai ușor dacă se respectă unul pe altul, dacă se simt respectați. Cu toții avem nevoie să fim stimați, lăudați. Dacă nu primim cuvinte de sprijin, viața devine insuportabilă. Când suntem lăudați, bateriile parcă ni se încarcă. Dorința de a fi lăudați și apreciați este probabil una dintre cele mai profunde nevoi ale noastre. Puține daruri sunt mai mari decât lauda.

 

Cum să dăm.

Domnul nostru Isus Cristos ne spune că oricare ar fi darul de dat, trebuie să îl dăm persoanei care are cea mai mare nevoie de el, neașteptând nimic în schimb. După cum spunea Isus: “Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților” (Luca 14,12-14). O tânără a dorit să cumpere un dar de Crăciun pentru prietenul ei care era bine înstărit. A cumpărat atunci un rând de haine pentru copii și le-a dat personal în ajun de Crăciun cele mai sărace familii pe care a putut-o ea găsi în New York, în numele prietenului ei bogat. Iată un exemplu de dăruire așa cum ne-a învățat Isus Cristos.

De departe cel mai mare Dar oferit vreodată este cel al lui Dumnezeu când ni l-a dat pe Isus. “Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). Acesta este cel mai minunat dar deoarece este ca mai multe daruri într-unul. Isus este promisiunea lui Dumnezeu de iertare. El este Emanuel – cu noi este Dumnezeu. Prin Isus primim darul de a fi membri ai familiei lui Dumnezeu, darul iubirii Tatălui ceresc, darul unui Dumnezeu care ne știe pe nume și care se îngrijește de fiecare dintre noi, darul Spiritului Sfânt care veghează asupra noastră cu puterea Sa, darul unui loc în raiul dumnezeiesc.

Ce ai primit de Crăciun?

L-am primit pe Mântuitorul și Domnul meu!

Și deoarece l-am primit, nu pot să nu dăruiesc din timpul meu, să nu dăruiesc prietenia mea, iubirea mea, atenția mea, iertarea mea tuturor.

Ritul bizantin